altii ca mine

Gasit pe blogul foarte sumar al lui Vlad Popa (pe care-l recomand exclusiv pentru acest post si pentru faptul ca sprijina lupta anti-spaga): http://mysticpound.blogspot.com/2007/02/spaga-in-romania.html
____________________________________________________________________________
Sunday, February 25, 2007

Spaga in Romania


Un fenomen atat de des intalnit in Romania(si nu numai) in ultimii ani.De ce?Daca ai o problema mai delicata de rezolvat,te duci cu ce trebuie si esti rezolvat cat se poate de repede.Se intampla in mai toate institutiile din Romania,unde „spaga” este mai sus de bunul simt si democratie.Ni se intampla tuturor.Nu cred ca vreunul din voi nu a intalnit vreodata un astfel de caz in care trebuia sa „arunce” ceva ca sa i se rezolve problema mai repede,sau doar ca sa i se rezolve,sau sa i se rezolve,dar sa fie si de calitate treaba.
O multime de campanii „antispaga” au fost lansate in mass-media si cu aceasta ocazie,incerc si eu sa fac un apel catre voi : nu dati spaga.Le dati lor satisfactie,placere si mandrie.Majoritatea celor care cer spaga au deja salarii mult peste media din Romania.Asumati-va riscul de a fi un cetatean normal,nu va diferentiati de altii si pastrati limitele bunului simt si a respectului fata de sine.Sincer?Eu am 19 ani,am luat amenda ca am mers cu bicicleta neechipata corespunzator si mi-am asumat responsabilitatea si nu i-am dat acelui politist satisfactie,care se vedea clar ca astepta ceva(amenda a fost de 60 RON).

altii ca mine

tot nu dau spaga…

Atunci e bine, n-are de ce sa va supere protestul meu, daca vorbim despre lucruri diferite. Pentru ca – va dati seama – campania pe care am de gand s-o propun nu loveste intentionat in semnificatiile personale pe care dumneavoastra le dati cuvantului „spaga”, ci bat undeva mai departe, intr-un anume fel de coruptie la nivel mic, la gainarii si nedreptati care plaseaza tara aia pe locul enspe la „nivel de trai”, la mizeria psihica pe care o inghite lumea zi de zi.

Mi-ar face placere sa se inteleaga ca ma refer la un aspect din cauza caruia Romania inca se mai afla in Evul Mediu. „Ca la noi la nimenea”, poate doar la bulgari.

Oricum eu nu renunt, pentru ca nesimtirea pe care am intalnit-o in tara cu diverse ocazii e prea mare si m-a scos prea tare din minti.

Am lasat drept „bacsis” pe masa restul primit dupa un suc de portocale la terasa numai atunci cand NU mi l-a cerut chelnerita, numai atunci cand si-a adus aminte sa mi-l aduca, fara sa pretinda ca „nu are rest”. Imi place ca omul sa fie simtit, pentru ca si eu sunt cu bun simt si stiu sa recompensez fapta buna si sarguinta din spatele lucrului bine facut.

Mi-au mers la inima oamenii din diverse institutii care NU si-au fluturat ostentativ buzunarele in fata mea (aia care au facut-o n-au primit decat multumiri verbale, pentru ca au fost nesimtiti. Sa nu ceara bacsis INAINTE sa faca treaba si mai ales sa nu-l ceara de la un elev. Sa mai astepte cel putin pana cand voi avea o slujba si un salariu).

In spitale pana si infirmierele vin sa-si agite buzunarele nervos cand apare familia bolnavului in spital, pentru ca s-au prefacut c-au cules o scama de pe patura.

Am stat 2 saptamani intr-un spital de neurochirurgie in Iasi, cand o sora a bunica-mii a fost operata. Am petrecut vreo saptamana la reanimare. Toate Migretele de-acolo FUMAU printre pacienti, profitand de faptul ca erau in coma sau inca nu se trezisera din anestezie, se asezau pe paturi langa ei si faceau comentarii de gen „ia uite ce muie are asta, crezi ca scapa?”, „fii atenta ce sunci are baba aia”.

Cand aparea familia, se infiintau toate pe langa pat si ii zambeau pacientului, discutad TARE despre faptul ca ELE au fost in tura cand pacientul a fost adus la reanimare, ca ele l-au instalat in pat.

Eram in clasa a saptea. Matusa mea operata le-a auzit comentand si le-a vazut fumand in salonul de reanimare, unde vizitatorii trebuiau sa poarte roba alba si boneta.

SI VENEAU SA CEARA SPAGA PENTRU CA AU FOST ACOLO.

Acu’ daca tot mi-am adus aminte de ele, trebuie sa le injur. Pacat ca nu aveam atunci curaj sa deschid gura, sa spun tuturor ce vedeam in spital. Trebuia sa merg la ziare, la politie, la protectia pacientului (daca exista), sa le dea pe toate afara pentru ca-si bat joc de vietile oamenilor.. si mai cer si bani pe deasupra.

Pentru cele opt ore de munca se primeste salariu. Pentru bunul simt se primeste stima. Pentru servicii extra se primesc recompense materiale.

Pentru faptul ca s-au PREFACUT ca-si fac meseria, NU SE PRIMESTE DECAT MUIE.

Vara asta toti amicii si rudele mele probabil vor primi cadou tricouri imprimate cu „NU DAU SPAGA”.

tot nu dau spaga…

nici nu am până acum, nici nu voi de-acu’ încolo:

Am cautat pe internet vreun poster, vreo imagine, ceva – orice pe tema asta. Stiam ca-n 2004 isi suflecase Romania manecile si pornise lupta impotriva spagii.

Va spun cu dezamagire ca NU AM MAI GASIT NICI UN POSTER PE ACEASTA TEMA.

Totul a trecut, ca o zgarietura la genunchi. E liber, acu’ puteti da spaga.

Ei, sa nu va fut in gat? Stat de cacat? Mmm?

Nu am dat niciodata spaga, pentru ca mi-e greata. Nici macar intr-a XII-a cand am avut nevoie sa-mi dea tovarasha secretara de la prestigiosul liceu pe care l-am urmat, COLEGIUL NATIONAL MIHAIL SADOVEANU (unde-i nume si renume, sa nu te duci niciodata cu sacul, pentru ca in subsol e plin de rahat – dar eu nu prea stiam asta in clasa a IXa cand am ales institutia cu pricina) diploma de BAC cu 2 saptamani inainte de termenul oficial de eliberare (chiar daca nu mai e nimeni tovarash, ea totusi a ramas tovarasha, fiindu-i scris in ADN „saru’mana, aveti aici o mica atentie din partea mea, pentru ca veti fi draguta cu mine si va veti rupe din timpul pretios 10 minute pentru mine”).

Cum s-a intamplat? Pai m-a trimis mama cu bomboane, sau flori, sau nu mai stiu bine cu ce, (oricum, ceva consumabil) si tin minte ca nu i le-am dus, ori le-am dat altcuiva, ori mi le-am pastrat mie, chiar nu mai stiu. Tin minte doar ca m-am dus cu mainile in maini la doamna cu pricina s-o rog frumos sa-mi faca acest favor maret, pen’ ca urma sa plec din tara si aveam nevoie sa duc toate hartzoagele la supralegalizat pe la vreo 3 ministere (aparare, externe, invatamant). M-am dus de vreo 4 ori. Niciodata „nu s-a putut”.

A 5-a oara cand ma prezint (tot cu mainile fluturand pe langa corp a paguba), ea imi zice: Vai fata, io nu te pot ajuta, AM DIPLOMELE AICI IN DULAP, DAR DIRECTORU’ NU LE-A SEMNAT INCA… NU POT SA FAC NIMIC. PESTE 2 SAPTAMANI SA REVII!

Zic: NU POT, PESTE 2 SAPTAMANI O SA FIU IN GENOVA, CA AM ADMITERE LA FACULTATE. IAR MAINE TRE SA FIU LA BUCURESTI, SA APLIC ARTA TRILOCATIEI SI SA DUC DIPLOMA SI FOAIA MATRICOLA LA 3 MINISTERE (aici e aaaalta poveste, va urma si despre asta mai incolo un text, pentru ca MERITA povestite cele 5 zile „la capitala”) A DA? LE AI IN DULAP? PAI DA-MI VOIE SA-MI CAUT EU SINGURA DIPLOMA SI SA I-O DUC IO LA SEMNAT DACA NU AI TIMP.

S-a uitat la mine si probabil a crezut ca sunt odrasla vreunui politician sau a vreunui mafiot – ceva si ca d’aia imi permit sa ii vorbesc asa. A strans buzele intr-un punct si-a zis: Pai na, asa trebuia sa zici de la inceput, ca eu n-am vrut sa-ti pun piedici! (Nu, n-a vrut, doar a sperat ca ii dau spaga pentru faptul ca avea sa dezvarta de 2 ori o cheie intr-un sertat cu cartoane).

Mai sunt si alte povesti, desigur – la fel de banale, dar care pe mine m-au „facut la psihic”, nici nu merita povestite. Suntem niste viermi, atat cei care DAM SPAGA, precum si cei care PRIMIM SPAGA!

V-am facut un poster – pentru ca respectiva campanie NATIONALA si-a pierdut graiul; va invit calduros (asta ca sa nu spun ca MA CAC PE VOI DACA MAI DATI SPAGA!): puneti-vi-l pa desktop sa va treziti cu spiritu’ justitiar in vene dimineata la cafea!

nici nu am până acum, nici nu voi de-acu’ încolo: