neața.

toți suntem în căutare de frumos. pe bune, nimeni nu caută urât. știu că frumos și urât sunt relative, dar mă refer la ele din privința stării pe care ți-o induce orice chestie, lucru, întâmplare, gest, persoană sau informație cu care intri în contact.

ce faci când nu găsești frumos? faci urât sau faci frumos? îți cam vine să faci urât. când ești dezamăgit, te întuneci, nu mai reușești să faci lumină în jur.

când găsești frumos, te bucuri și-ți vine și ție să faci frumos. când primești bunătate, îți vine să oferi și tu altora ceva bun.
când primești un șut în bot, îți vine să-i înjuri pe toți.

vezi, e cu reacție în lanț: dacă te străduiești să faci frumos, îi ajuți pe alții să poată găsi frumos și să le vină să dea mai departe și mai mult frumos.

e plină lumea de urât, haideți să nu-l inmulțim și mai mult. eu fac tare urât de multe ori. dar nimeni nu face urât din senin. faci urât numai când te doare.

ăsta e războiul meu cu lumea: mă doare în fiecare zi și zilnic mă lupt să nu fac urât. nu prea îmi iese. dar să știți că tare mult mă străduiesc și mă chinui să fac ceva frumos din tot urâtul pe care îl primesc.

voi ce faceți?

Reclame
neața.