o frază destul de cuprinzătoare‬

Doamne, ce frumos e când te apuci să faci ordine și găsești tot felul de prostii și nebunii, care te fac să strănuți, să râzi, să plângi, să te enervezi amintindu-ți cât de idiot ai fost în cutare zi de acum enșpe ani și apoi le împachetezi și le arunci și tot arunci și arunci până când apartamentul tău se lățlungește și obține o cameră nouă și te întrebi ce naiba o să pui în ea, după care începi să cari pietre, pânze, cartoane, culori, lucrări, măgării de toate dimensiunile care nu vor sub nici o formă să alcătuiască un puzzle 3d cu geometrie simplă, găsești Moltenu’ de volei dezumflat și îți aduci automat aminte pe unde ai zărit genunchierele albastre acum o lună cand căutai o șurubelniță, așa că începi să răscolești toată grămada imensă de la capăt, fiindcă habar n-ai unde s-ar putea ascunde pompa aia de mingi care arată ca un vibrator dubios cu extensie mobilă și după o oră de săpături arheologice în care ai gândit pozitiv cu glas tare „tre’ să fie, nu se poate, unde ești bre pompă, ridică-te și umblă”, începi s-o iei vag razna și să înjuri pe trei voci, futu-i arhanghina și popârțanghina grijaniei mă-sii, le clădești pe toate într-un munte proaspăt de care râzi isteric, îi pui un steguleț în vârf și pleci în bucătărie să-ți bei ceaiul verde în timp ce-ți verifici mailu’, ca un cetățean oarecare. 

o frază destul de cuprinzătoare‬