îmbrățișare

haralambie: – de ce te tot întorci aici, dacă s-a schimbat totul?
clotilda: – fiindcă nu e puțin lucru, la cât de trecătoare și schimbătoare sunt toate cele pe lumea asta, să fi avut ocazia să ne găsim și curajul să ne alegem unul pe altul pentru toată viață.
clotilda: – dar tu? de ce mă mai aștepți să mă tot întorc aici, dacă s-a schimbat totul?
haralambie scoate cartea în care a subliniat ceva și, înainte să citească, spune: – pentru că tot mai des îmi amintesc cum am început:


este cu putință o regăsire desăvârșită în îmbrățișare, ca și cum ai cuprinde – pentru întâia oară – o altă parte din tine, care te „încheie”, te completează, revelându-ți altă experiență a lumii, îmbogățită, cu alte noi dimensiuni. (…) simțurile mele erau atunci altele; nu mai cuprindeau volume și linii, nu mai recepționau senzații și emoții, ci parcă toate se topiseră împreună (…) și nu mai intuiam decât o prezență, din care nu mă puteam smulge (eliade, nuntă în cer)

îmbrățișare