suntem nori

haralambie: eu cred că unele lucruri tre’ să fie constante, toți căutăm diverse sortimente de siguranță.
clotilda: lucruri? :))
haralambie: oameni..
clotilda: oamenii trec și ei, ca norii, pături mai joase care se mișcă mai repede, nori mai înalți și mai lenți, nori în care vezi forme și te ajută să visezi, nori întunecoși care aduc furtună.. toți trecem până la urma, și rămâne un frumos cer senin dincolo de noi, pe care îl schimbăm doar temporar cu trecerea noastră.
haralambie: cerul senin e irelevant pentru un nor ca mine.
clotilda: atunci hai să fim nori care trec cu aceeași viteză, să ni se pară că suntem constanți

Anunțuri
suntem nori

roman

Fraga făcea clătite, așa începe cartea cea nouă, clar, curat, promițător, ca după o ploiță scurtă; cum să nu fii curios, e o propoziție cu teleportare instantanee încorporată, ești brusc acolo, lângă ea, o cunoști, miroase a gem, se aude o emisiune la radio pe fundal, o mîță portocalie cu dungulițe cască pe o pernuță rotundă, mov și purtată de pe un scaun în bucătărioara aia mică și întunecoasă de la demisolul casei vechi, e începutul ideal pentru un roman mai mult sau mai puțin realist, pentru mine mai mult, pentru ceilalți mai puțin.

roman

îmbrățișare

haralambie: – de ce te tot întorci aici, dacă s-a schimbat totul?
clotilda: – fiindcă nu e puțin lucru, la cât de trecătoare și schimbătoare sunt toate cele pe lumea asta, să fi avut ocazia să ne găsim și curajul să ne alegem unul pe altul pentru toată viață.
clotilda: – dar tu? de ce mă mai aștepți să mă tot întorc aici, dacă s-a schimbat totul?
haralambie scoate cartea în care a subliniat ceva și, înainte să citească, spune: – pentru că tot mai des îmi amintesc cum am început:


este cu putință o regăsire desăvârșită în îmbrățișare, ca și cum ai cuprinde – pentru întâia oară – o altă parte din tine, care te „încheie”, te completează, revelându-ți altă experiență a lumii, îmbogățită, cu alte noi dimensiuni. (…) simțurile mele erau atunci altele; nu mai cuprindeau volume și linii, nu mai recepționau senzații și emoții, ci parcă toate se topiseră împreună (…) și nu mai intuiam decât o prezență, din care nu mă puteam smulge (eliade, nuntă în cer)

îmbrățișare

5

te iubesc, băi omule, i-am zis omului,
și el s-a uitat așa, prin mine, undeva în spatele meu,
și n-a zis nimic;
așa că, i-am lăsat vreo trei țigări și am plecat mai departe.

5