joi

dumnezeule, dintre noi toți,
doar tu ești singur,
că noi ne avem unii pe alții
iar sfinții tot ai noștri sunt.
dumnezeu nu prea râde,
de felul său,
e mai retras, mai singuratic,
nu s-a integrat prea bine printre oameni.
uneori cred că regreți,
când îți dai seama că, în loc să ne faci pe noi,
puteai să-ți mai faci vreun dumnezeu secund,
să mai ai și tu cu cine schimba o vorbă cosmică din când în când.
alteori cred că te întrebi cum e posibil
să ne facem unii altora atâta rău,
să avem toți dreptate
și totuși să nu ne înțelegem deloc
și cred că ne ai pe conștiință.
alteori mi se pare că noi te-am făcut pe tine
și nu invers,
fiindcă, doamne, uite, ce mulți suntem noi
iar tu ce singur ești
și fără noi ce sens ar mai avea să fii.

joi