poezie spontană

(tribute to Marin Sorescu)

Nu știu ce am,
că nu mai cred când văd.
Nu știu ce am
decât după ce pierd.

Nu știu ce am,
că n-am de ce să am ceva
iar dacă aș avea
cred că s-ar cam vedea.

De obicei eu n-am nimic,
sunt chiar okay,
n-am timp, nici chef,
nici somn și nici răbdare.

Ba totuși am ceva,
mă am pe mine
pe-aici, pe undeva.
Mă am și sunt a mea.

Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm
Nu știu ce am,

Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.

Nu știu ce am,
Că nu ajung nicăieri,
Când merg.

Nu știu ce am,
Că stând pe loc
Sunt, hăt , departe.

Doamne, din ce fel de humă
M-ai luat în palmele tale calde
Și cu ce fel de salivă
Ai amestecat și-ai frământat huma-mi?

De nu știu ce am
Că exist,
Nu știu ce am
Că nu mai am nimic,
Decât pe tine.

(Marin Sorescu – Ceva ca rugăciunea)

Anunțuri
poezie spontană