așa.. un fel de gând la ceas de seară, între o gură de ceai și una de țigară

Marea e mama și muntele e tata, ei ne-au făcut pe toți din valuri și stânci, din apă și pământ, suntem sărați ca mama, înalți ca tata, melancolici ca ea, mândri ca el, noi toți la fel suntem, oricât ne-am încăpățâna să uităm de unde am venit. Ei sunt fabrica de viață. Când s-au amestecat, ne-au chemat din aer, unde pluteam liberi, să locuim în trupurile astea. Şi tare greu ne e să ne obișnuim să încăpem în ele și să învățăm să mergem cu picioare de oameni, să vorbim cu guri de oameni, să ne iubim cu trupuri de oameni când de fapt mai mult ne încurcă decât ne ajută. Ce bine ne era înainte să ne naștem. Şi totuși părinții ăștia ne-au adunat de pe unde zburam și ne-au făcut să fim ceva nou. Ceva care înoată, merge și respiră, visează, râde și cântă. Cum naiba să privești marea și muntele și să nu-i iubești sau să nu-ți dai seama că trăiesc și ei ca și tine, doar că mai multe milenii. („Ce frumos mergea treaba. Când nenăscuți eram și tu și eu. Şi ne îmbrățișam prin Dumnezeu!” – Marin Sorescu)

Anunțuri
așa.. un fel de gând la ceas de seară, între o gură de ceai și una de țigară