ianuarie

stau de vorbă cu bradul, îi spun o poveste, el are capul în nori, aude și n-ascultă, trec vorbele printre crengile și printre acele lui, se duc mai departe, cine-știe-unde. îl întreb ce vrea să devină când va fi mare, caut mereu idei noi. prin zăpadă scârțâie călcâiele lui haralambie, au și ele povestea lor. povestea călcâielor lui se imprimă pas cu pas în omăt. oamenii sunt frumoși, zice el, folosind cuvinte inventate de oameni, sunt simpli și frumoși, dar le place să-și complice viața aiurea. bradul se uită spre el și aprobă. eu îl aud și nu-l ascult, eu sunt bradul lui. haralambie, și tu ești om, și ție îți place să complici lucrurile.

ianuarie