omul prezent

După cea mai lungă noapte dormită integral din ultimele 4-5 luni, Haralambie s-a trezit deștept și conștient, cu toate ceakrele destupate, cu toate canalele curățate și magistrala neuronală traficată de date care circulă aglomerat, dar ordonat și fluent, mai ceva ca-ntr-un racord de autostradă japoneză. S-a trezit el așa… actual, activ, la curent, pornit, funcțional, mișcându-se armonios în rând cu toate cele vii care vin de undeva și merg spre ceva. Haralambie, omul prezent în prezent, își zise privind în oglindă propria imagine – un băiat cu albul ochiului foarte alb, privirea fixă și pupilele dilatate, care-l ascultă și participă cu interes și dedicare la propria relație de prietenie dintre el și sine însuși. Băi, sunt aici, trăiesc și gândesc, sunt treaz, sunt deștept, merg înainte, nu mă împiedic, curg, sunt fluid și mă asortez cu toate culorile cosmosului, sunt o particulă de bază a sensului prezentului. Haralambie se sărbătorește pe sine trăind conștient fiecare secundă. Sacul albastru ce conține trecutul apropiat îl așteaptă răbdător în colțul camerei.

Anunțuri
omul prezent