Sunt trist. Îngândurat. Dezamăgit și oarecum revoltat că mugurii au terminat de înmugurit și cine știe câți ani or mai trece până vine iară primăvara. Că merele tale nu mai sunt verzi. Că s-a întunecat cerul gurii tale și din el nu mai răsună râsul. Că lumina ochilor tăi nu mai pâlpâie când mă caut în ei. Că ai plecat din tine și nu te mai găsesc când te caut. Că orele nu mai sunt rotunde. Că sosirea trenului nu mai cutremură in noi nici o emoție. Că am plecat din mine să mă caut pentru că tu ai încetat să mă mai cauți. Sunt trist, zic. Trist. Dar cânt și dorm și-o să-mi revin.