căsuța tuturor poveștilor

Aveam câțiva pitici pe creier, își făcuseră bordei la demisolul minții mele .
Trăiau acolo împăcați cu ei și cu lumea din jur. Îmi cultivau ideile, îmi smulgeau dubiile și neîncrederea invazivă de printre straturile semănate cu gânduri bune. Răsădeau primăvara speranțe noi în mintea mea, mă scoteau din hibernare cu râsetele lor drăgălașe. Au rămas în cealaltă țară când eu am plecat.

Acum în locul lor au venit niște nomazi cam indisciplinați, o pacoste! Noaptea nu pot dormi de gălăgia lor, se ceartă des, îmi calcă iarba iar la ușa cortului lor nu mai crește nici un gând frumos. Nu cultivă nimic bun, grădina mea e în paragină, sunt niște ingrați. Îmi lasă paranoile să crească învolburate, să mă zgârii mereu în ghimpii lor.

 

Anunțuri
căsuța tuturor poveștilor

Stai puțin, să îmi revin, 
Vara a lovit din plin. 
Mor de cald și de senin, 
Timpul s-a topit și curge. 

Ai așa un fel de-a spune 
Lucrurilor tu pe nume, 
Le convingi să se adune. 
Timpul moale se prelinge. 

Simt că-ncep să mi se-ngroape
Între tâmple, printre pleoape,
Gândurile tale șchioape.
Vara plouă timp lichid. 

I’m walking away ţopăind şi fluturând din plete;
cu fiecare pas, pe aripile vântului îmi creşte câte-o pană nouă
iar ea e pana mea când zic „în pana mea!”
ţop ţop ţop şi tra la laaa
până când walking devine flying,
beaucoup des limbi, toujours lo stesso state of mind.

drumul

Ia să vezi tu cum o să bat satele, cărările, drumurile, țările, fix ca-n cărți, zice Profira, răsucind leneș cu mâna dreaptă lingurița prin caimacul de pe laptele din ceașcă iar cu stânga modelând boțul de mămăligă rece în forma unui mic dejun.

O să mă leg la brâu cu drumul meu inițiatic și un timp o să mă las dusă de el prin viața mea și a altora. Destinația fiind însăși plecarea, o să-mi dau seama că am ajuns abia în momentul în care o să mă întorc în mine și o să mă regăsesc.

drumul