ploaia

Așa m-am trezit, ceva mai înaltă parcă, îmi bătea ploaia în geam cu degetele ei mici și reci: 
– Ieșiți afară, să vă sărut frunțile și obrajii, să vă mângâi părul, să vă cuprind umerii. O să vă curăț mințile, zice, să vedeți ce limpezi or să vă fie gândurile după ce plec, și cum or să vă înmugurească idei noi când apare soarele. Ieșiți afară, ieșiți afară, să ne îmbrățișăm.

ploaia