giulai iz hot

Indiferent de sezon poporul e inevitabil nemulţumit de climă. Are şi de ce protesta: inundaţii, tsunami, secetă, avalanşe, coduri viu colorate în fiecare zonă, pentru diferite sortimente de calamităţi.
Suntem în luna iulie, avem 35°C la umbră spre amiază, umiditate atmosferică de 80% şi mişcări ale aerului imperceptibile. Cuvântul „iulie” asociat cu poziţia geografică în care mă aflu devine brusc un tablou extrem de sugestiv pentru fiecare organ de simţ. Spre exemplu, spunând „iulie” alături de „climat mediteranean la 45° lat N cu tendinţă progresivă spre deşertificare”, mă refer şi la domnişoara din parc, aşezată pe banca din faţa mea, care poartă ojă mov la toate cele patru membre, covrigi de aur în urechi şi telefon cu diamante de plastic la tâmplă, telefon prin care îi urlă cuiva că-şi bagă morţii aceluia/aceleia în… dar să nu intrăm în detalii. Cunoştinţele dumneavoastră de anatomie sunt suficiente pentru a ghici unde-şi va introduce verbal domnişoara familia decedată a interlocutorului. N-am fost în viaţa mea rasistă, jur că am vieţuit paşnic în diversitatea etnică şi demografică din cartier. Nu mă aşteptam însă ca lunile iulie din Tătăraşii copilăriei mele să fie atât de asemănătoare cu un iulie aflat la 15 ani şi 2000 km mai la vest de cartierul meu natal. Azi m-am înnoit cu o expresie. Aia cu morţii şi organul. Nu conteneşte să mă uimească bogăţia limbii române din şi mai ales de peste hotare.
Cuvântul „iulie” mai înseamnă şi un suculent concurs de împrejurări olfactive nu neapărat fericite. Citesc ceva de Elif Shafak şi pot spune că metoda mea de a mă răcori prin autosugestie eşuează la fiecare frază pe tema „vara în Istanbul” şi „munţii de gunoi care se adună lângă zidul blocului Bonbon nr 88”.
Am ajutat o bătrânică să traverseze şi luna iulie din asfalt mi-a copt tălpile prin şlapi în cele doar 2 minute de mers cu viteza picioarelor bunicii. În luna iulie sfătuiesc mapamondul să ţopăie în loc să păşească în mod tipicamente biped.
Conştiinţa topită mă întreabă dacă am în colecţie şi cuvinte frumoase despre luna iulie. Răspund monosilabic. Nu. Nimic? Nimic. Dezvoltă! Nu pot dormi de cald, nu pot mânca de cald, nu pot fuma de cald, nu pot gândi de cald, nu pot face nimic de cald, nici măcar nu mă pot plictisi de cald,  pentru că e atât de cald încât nu rezist să prestez o singură activitate pentru mai mult de 30 minute fără să alerg exasperată spre duş.
În pauza de prânz ies să-mi beau cafeaua cu gust de tabiet sever la barul cu 3 mese şi 2 umbrele din piaţa minusculă de lângă staţia de autobuz. Observ mersul domol în ritm cu scrâşnetul de măsele al bancherilor. Şi dumnealor au pauză de prânz. Domnii cu cravată şi sacou cu mânecă lungă peste cămaşa cu mânecă lungă, domnii care trăiesc într-un microsistem climatizat cu aer rece şi uscat, domnii care ies la prânz să se tortureze cu gradele de afară, se uită cu ură spre şlapii mei minimalişti. Le citesc gândurile şi pricep că şi-ar dori ca pantofii de piele neagră şi lăcuită să le sublimeze precum naftalina. Îşi tund barba cu maşinăria complicată din baiade burlac bogat, ornată cu plăci din marmură neagră. Pe bidet stă o revistă porno, deschisă la pagina cu salonul auto. Smocul de păr proaspăt coafat arată ca o insectă pe bărbie. Mustaţa orizontal filiformă e ca o linie subţire de jeg deasupra gurii, precum urma de lapte-cu-cacao din copilarie. Sudoarea bancherului nu e cu nimic mai puţin puturoasă decât cea a omului de rând. Luna iulie îşi bate joc în mod egal de noi toţi, inclusiv de domnii biznismeni şi de doamnele corporatiste cu tocuri de 12. Machiajul se scurge de pe orice mutră la temperatura asta, indiferent de firma producătoare.
Îi contrazic basescului singura bulă inteligentă de care a fost capabil în colecţiunea sa de mandate: iarna E ca vara, la fel de grea pentru toţi bătrânii. Ambele sunt chin pur din punct de vedere climatic. E la fel de greu de trăit în România atât iarna cât şi vara. Nu, în ultima propoziţie nu m-am mai referit la climă.
După experimentul de azi vă mărturisesc că prefer compania oamenilor care dorm întinşi pe băncile din parc, îi prefer pe ei puţărilor care behăie în jurul unei beri în acelaşi parc. Mizeria de sub unghiile unui vagabond e mai deşteaptă decât mizeria umană a ignorantului care drămăluieşte verbal, cu mulţi decibeli în gură, sânii trecătoarelor.
Stau de vorbă cu un homeless care-şi mănâncă iaurtul. Pute groaznic bietul. Mă întreabă ce scriu şi cine s-a calificat în finală. Îi spun că nu-s microbistă, iau un ziar gratuit din bar şi i-l aduc să se informeze. Barmanul îi interzice să se apropie de local, pentru că deranjează clienţii, aşa că-i fac o favoare cu ziarul. Tinerii de la masă nu deranjează clienţii deşi rag ca măgarii şi behăie ca oile insulte sau aprecieri despre anatomiile feminine de pe stradă. Ei nu deranjează clienţii, pentru că au bani să poată behăi. Homeless-ul n-are bani. Aşa că deranjează profund lumea aşezată la mese prin faptul că există.
Tinerii respectivi put toţi a acelaşi parfum, îi simt de la 30 metri, put a parfumul care-i la modă luna asta în reclamele din FHM. Vagabondul de lângă mine a fost mecanic sau instalator 15 ani. A fost dat afară. N-are casă, nu ştiu de ce. Mănâncă iaurt cu pâine şi se uită la cartea din mâna mea. Îmi zice că a citit Anna Karenina mai demult, a găsit-o într-o sală de clasă din şcoala în care lucra.
Pun pariu că puţării de la masă n-au citit altceva decât calendarele cu femei dezbrăcate şi retuşate în photoshop. Mass media face relaţiile dintre oameni extrem de complicate. Bărbaţii ies din pubertate cu impresia că există femei fără păr pe corp, fără aluniţe, fără imperfecţiuni şi asimetrii. Sunt convinşi că sânul stâng e mereu egal cu sânul drept, că vergeturile şi celulita nu există în viaţa reală şi că a avea „kg în plus” e cel mai groaznic lucru pe care îl poate avea o femeie, mult, mult mai grav decât cancerul, spre exemplu. Ei sunt convinşi că organul lor cel mai valoros NU e creierul.
Femeile intră în pubertate pline de prejudecăţi şi complexe, deşi sunt perfect conştiente de lipsa totală de realism din pictorialele cu femei dezbrăcate din reviste. Mass media dezinformează, alterează imaginea, creşte în mod absurd şi gratuit, inutil, aşteptările bărbaţilor şi depresiile femeilor. Înfloresc prostituţia, pornografia şi industria farmaceutică de antidepresive, anticelulitice şi pilule magice de slăbit sau de învigorat erecţia. Ce păcat că oamenii nu mai sunt capabili să se vadă şi să se aprecieze între ei pentru ceea ce sunt şi nu pentru ceea ce sunt făcuţi să creadă că ar fi.
Anunțuri
giulai iz hot