Două mii de zile proaste

Friday, 23 April 2010 at 17:06

I

Auzind bătăile clopotelor, gospodina se opreşte din frământat, îşi şterge cu marginea şorţului mâinile de aluat şi fruntea de gânduri negre şi desenează grăbit o cruce mare peste viitorii cozonaci, compunând în şoaptă o rugăciune minimalistă pentru toate gospodinele transpirate din faţa tuturor cuptoarelor de pe glob.
G dă clik şi salvează paragraful de incipit pentru noua sa nuvelă. N-are chef să pună diacritice, mai e şi ziua lui onomastică, o poate lăsa mai moale cu munca. Merge să-şi cumpere un loz şi o pâine împletită. Azi e mulţumit, a progresat, îşi simte sfântul tiz în preajmă, dac-o vrea, poate şi mâine să-l mai ajute cu înc-o frază. Pisica nu pare prea încântată, se uită pe fereastră, i se mişca ritmic vârful cozii.
Nepoţii urăsc pilaful de urzici. Şi verdeţurile din ciorbă. Şi fructele proaspete la desert. Bunicii urăsc fastfoodurile. Nu că ar milita pentru o alimentaţie sănătoasă bazată pe o recoltă “bio”, ci pentru că-i irită expresii de tip “macchicken” sau “doublecheeseburger”. Mâncarea e tot mâncare, se mestecă şi se înghite, de ce să n-aibă şi un nume uşor de pronunţat? Şi pentru că fastfoodul costă cât un pumn de sare în ochii pensionarilor. E o insultă să dai zeci de lei pe nişte bulci de pâine pe dinăuntru cu umplutură de pârjoale la grătar, muştar, castraveţi muraţi şi o frunză de salată verde.
Gândindu-se cum să lege gospodinele din primul paragraf cu pensionarii din cel de-al doilea, G aţipeşte cu fruntea pe antebraţul drept. Visează o livadă de vişini, un pescăruş, un apus de soare, o furtună, o oră de geografie din copilărie şi bustul roşu cu buline albe al vecinei de vizavi. Se trezeşte cu nările pline de Omo Spring Flowers din rufele vecinei cu buline de vizavi.
Iese repede la geam să-i facă din mână semnul cotidian de salut, vecina tresaltă şi-i răspunde, cu o mişcare din cauza căreia scapă un cârlig din mână, se precipită fără succes peste frânghii după el, gest care o face să piardă doi nasturi de la piept şi să îşi vadă imensele ţâţe grăbindu-se peste geam, afară din sutien, pe urma cârligului. G şi sfântul G de lângă el se amuză discret. Vecina îşi adună cu o mişcare fulgerătoare sânii revărsaţi peste pervaz, închide zgomotos fereastră şi dispare după perdea. Încă o zi bună, G se simte norocos.

Anunțuri
Două mii de zile proaste