de Halăuiin (II)

Tuesday, 03 November 2009 at 19:58

Hai să ne culcăm, că musafirii vor să plece, zise ea subtil, cam prea subtil, deoarece musafirilor nici prin gând nu le trecea să se îmbrace şi să-şi ia tălpăşiţa în al douăzecelea ceas de vizită. Ce făcurăm de Halăuiin? Păi, au venit cele două fete pe la mine, borşul cu perişoare făcut de bunica fiind atracţia serii, mai mult decât căciulile şi costumaţia aia cu tematică agrară. Habar n-aveam dacă musafirele aveau să aprecieze gustul acru de borş, dar – surprinzător – am ajuns să le încălzesc un bis, apoi un tris şi m-au rugat să le scriu reţeta (inutilă dealtfel, pentru că nici cea mai convinsă mamaie româncă n-a reuşit să umple borş în Italia – în afară de bunica mea, care a venit pregătită, strecurând în valiza pentru cală o sticlă de fanta de 2L plină cu borş, pe care numai ea ştie cum a reuşit să-l înmulţească, triplicându-l cantitativ şi calitativ odată ajunsă la mine).

Până pe la miezul nopţii s-au produs bârfa, degustarea vinului, digestia şi înveşmântarea; în centru era plin de vrăjitoare şi vârcolaci, draculi, nosferaţi, igori, francănştaini, lilieci şi alte ciudăţenii îmbrăcate-n negru. Barurile se închid prin lege la 2 dimineaţa, aşa că am colindat oraşul vreo câteva ore, în căutarea unei bude (pe care n-am găsit-o) şi-n aşteptarea autobuzului de noapte. Ne-am întors spre casă şi am sărbătorit cu un corn şi-un cappuccino descoperirea singurului bar deschis duminica la 04:11; am ajuns la mine şi ne-am demachiat timp de vreo oră, apoi somn. Nimic interesant, Halăuiin e o tâmpenie (nici nu mă aşteptam să fie altfel), inaugurarea liniei feşăn de căciuli din grădina ursului n-a fost prea spectaculoasă, poze cu aparatul meu cel minunat n-am făcut, deoarece eu nu folosesc bliţ iar fetele nu se pricep să stea nemişcate la expunerea lungă…

de Halăuiin (II)