fotografie digitală: sfat pentru colegii de breaslă …

Pentru colegii mei de-o seama, (mai mult sau mai puţin) arhitecţi care se simt şi fotografi:

De multe ori, sub câte o fotografie bună de tot, citesc comentarii de gen: “ce aparat ai folosit?”. Zic: Canon EOS 400D (apropo, a apărut între timp şi 450-ul, care are puţine diferenţe faţă de ăsta, dar destul de mari – voi vorbi despre ele altă dată). Mi se răspunde: “aaaaa, păi da, evident că ţi-a ieşit o poză aşa de bună, cu un asemenea aparat…”

De ce, nemaipomeniţilor, dacă aţi dat 1500 de euri din bănuţii mămucăi şi-ai tătucului pe un aparat foto plus accesorii care costă mai mult decât un rinichi, aveţi impresia că treaba asta v-a upgradat statutul de muritor non-artist la cel de fotograf profesionist? Aparat d’ăla am şi io. Da’ ştiţi ce revelaţie am avut? Că pozele mele erau oricum superbe cu sau fără aparatul respectiv! (modestia s-a culcat, că e târziu, acu vorbeşte fotografu’ vanitos). Ochiul bun face poza bună, precum şi găina cu ciorba.. Aparatul bun face doar minuni TEHNICE, nu şi artistice: se ocupă cu rezoluţia şi calitatea imaginii, cu timpul de expunere, cu ISO, cu diafragma, cu distanţa focală şi alte formule magice şi descântece vrăjitoreşti legate de intestinele electronice din burta aparatului, precum: senzor CMOS de mulţi megapixeli – vreo 12, stabilizator pe la obiective etc.

Dacă nu ştii ce-s alea, degeaba-ţi iei aparat meşter. Dar, dacă tot ţi-l iei, măcar dă din creier şi află ce ştie să facă. Dacă tot dai un sac plin cu bani pe o maşinărie, citeşte-i cel puţin cartea tehnică şi ia-ţi niscaiva tutoriale, bagă ochiul tău ilustru prin regulile fotografiei şi mai uită-te ce-au pozat şi alţii. Reguli, evident, treburi tehnice, pe forumuri. Adică, mai clar, ceva de gen:

– cum dracu’ să fac o poză, astfel încât subiectul să fie întreg, în caz că îl fotografiez de la distanţă, folosind un teleobiectiv? (încadrezi cu atenţie înainte să dai din deget şi să faci poza)

– ce-i ăla subiect? (e chestia pe care-o pozezi, fie că-i om, animal, floare, mare, sare, lună şi stele, furnică, peisaj sau varul de pe un perete)

– ce-i ăla teleobiectiv? (asta vezi tu pe gugăl, te rog)

– cum aflu dacă am şi eu aşa ceva (un teleobiectiv)? (mă uit în contractul de vânzare-cumpărare şi văd produsele achizitionate, citesc alături descrierea fiecăruia);

– de ce oare, când declanşez, marea iese înclinată în poză? (răspuns imediat: pentru că ţii aparatul strâmb)

– linia orizontului e oblică, sau am ţinut io aparatul aiurea? (ai ţinut definetly aparatul aiurea! Felicitări pentru acuitatea oculară şi pentru dezvoltatul simţ al observaţiei, pentru că ai văzut linia strâmbă acolo, undeva, pe fundal…)

– de ce pozele făcute pe întuneric, fără blitz, din mers, ies mişcate, “cu purici”, “tremurate” şi cu “fantome”? (mare mister mare!!! lămuriri – în alte episoade)

– de ce ies prea albe când e mult prea multă lumină? (tot aşa: despre asta – altă dată)

– ce-i aia opţiune manuală? (modalitatea manuală e atunci când preiei în mod conştient rolul de fotograf şi setezi TU toate opţiunile – apăsând mai multe butoane, nu doar unul singur – în funcţie de situaţia pe care vrei să o fotografiezi: e un cocktail de informaţii care va arăta în EXIF-ul imaginii cam aşa: f/13, 1/4 sec, ISO 1600, lungime focală 35mm, tralala etc.)

– ce-i aia încadrare? (e faptul că-ţi pui problema: ce-o sa iasă în poză, gagica aia bună de pe prosopul alăturat, cu marea în spate? sau prinzi şi baba grasă de pe cearşaful de langă ea?)

– ce-i aia compoziţie? (compoziţia e gagica aia bună, nisipul, marea, cerul, prosopul şi eventual baba grasă cu cearşaful ei)

– ce-i aia instantaneu? mai contează regulile alea de mai sus, dacă e instantaneu? (hai că iţi vând un pont: depinde de caz; în general, un instantaneu de căcat, tot de căcat rămâne, chiar dacă e făcut cu un aparat de aur; iar un instantaneu reuşit, o să vezi că – la o analiză ulterioară actului fotografierii – instinctiv respectă regulile alea de mai sus, alea de compoziţie, de lumină, de încadrare şi-aşa mai departe…)

Mi-e milă de un aparat Reflex care-i forţat să funcţioneze pe opţiunea 100% automat… Mi-e milă, pentru că nu ăla e rostul lui pe lume, pentru asta există compactele digitale, telefoanele mobile, aparatele foto de unică folosinţă pentru turişti, webcamurile etc. Şi-mi mai e milă de subiecţii cu picioare tăiate din pozele iluştrilor…

Încadrează cu okiu’ ăla pe care-l bagi în vizor, că de aia-l ai. Uită-te la CE fotografiezi, că îmi apare alergia şi mâncărimile nervoase latero-laterale şi dorso-ventrale când mă uit la ce-ai pozat! Pentru pozele alea, îţi ajungea un telefon mobil, n-aveai nevoie să te spargi în figuri cu trepiedul pe umăr şi cu talanga aia neagră de 475g de aparat foto bengos la gât! Ba chiar e mai simplu, când descarci pozele de pe mobil pe computer, n-ai nicio opţiune la ele, le salvezi şi gata, le dai nume: “pryntzesa_kul_k_mn_nu_e_nmnea” şi sunt numa-bune de încărcat pe hi5, unde – eventual – le poţi împodobi cu efecte kitschoase de glitter graphics, steluţe, inimioare, rame şi apă cu valuri animate, ca-n tablourile alea chinezeşti cu imagini mişcătoare de lacuri şi cascade, pe care le găseşti la consignaţia de la parterul blocului!

P.S. Nu mă dau mare pozar, ci sunt conştientă de nivelul meu: amator cu bun-simt-artistic şi curiozitate să experimentez. Sunt rea? Colegii mei interesaţi de argument, să-şi traducă pagina în limbuţa lor maternă.

Anunțuri
fotografie digitală: sfat pentru colegii de breaslă …