din recuzita Share

Monday, 25 May 2009 at 16:35

Mi-am adus aminte ca aveam parul scurt, imi taiam manecile si gulerul tricoului, purtam pantaloni foarte largi, cu patratele sau cu imprimeu “de camuflaj” si adidasi; era undeva intre probele 3 si 4 de la Bac (2003), la a doua sau a treia bere, in Garofita; creier topit de frica si de caldura, riduri de expresie inexistente, privirea-n gol, cocoasa-de-la-invatat omniprezenta, bere rece, tantari, ochelari cu lentile de sticla, fara filtru UV, nu-stiu-ce banchet, dar stiu foarte bine care volum din seria Harry Potter, nu-stiu-ce ministru cretin la invatamant, care-a fatat din strafundurile vagaunilor cerebrale ideea cu Bacul grila. Proasta idee. Proasta aplicare a respectivei idei. Proasta politica. Proasta organizare. M-am revoltat pe-atunci mult.

Din clasa a XI-a am refuzat (sub forma de protest) sa mai achit fondul scolii (care era de 300.000 lei pe semestru in vremea in care alocatiile noastre erau de 210.000 pe luna, daca nu ma insel), dupa ce-am sugerat ca as vrea chitanta pentru fondul respectiv de la dirig si am facut un circ ad-hoc tragic-comic in ora de dirigentie.

Anul in care am cautat membri pentru o miscare anti-americana, pentru ca boii se pregateau sa intre-n Irak, dirigul a ras de mine si din secunda aia l-am trecut in lista neagra de oi ignorante care pasc in ritmul clampanitului de falci din Casa Alba. Habar n-aveam ce-i aia politica, m-am revoltat intuitiv, pentru ca “nu-i voie sa se faca propaganda-n scoli”. Asta se intampla cand, dupa niste ani (multi) de dictatura si indobitocire, norodul prost(it) confunda propaganda cu educatia politica.

M-am inscris la litere, dar se intra cu dosar, asa ca locurile fara taxa au revenit elevilor de la tara (care-au avut profesori milostivi) si liceelor corupte precum Negruzzi din Iasi, unde au luat zece la Bac in turma, pe cand unii elevi olimpici abia daca si-au scos un noua-si-ceva.

Plutea un sentiment de “ce tara de cacat avem”, abia incepeam sa deschidem ochii si sa pricepem profetiile negre ale lui Silviu Brucan din anii noozeci. Atunci mi-a venit sa nu dau spaga pentru prima oara-n viata, cand mi-am luat o pereche de cercei in loc sa-i iau flori si cafea secretarei de la liceu, cand m-am dus sa-mi ridic diploma de Bac si foaia matricola. Vaca dracului. Nu eu, ea.

Atunci am inceput sa injur chelneritele prin baruri, cand se prefaceau ca n-au rest, si sa merg sa cumpar paine incercand sa platesc cu lame de guma Orbit in loc de bani (alea pe care mi le daduse vaca drept rest, zi de zi, timp de o saptamana). Atunci am inceput sa ma cac mental pe nesimtirea si pe prostia din jur, m-am gandit ca prostia-i genetica, dar nesimtirea n-are scuza.

Azi ma uit in jur cu acelasi interes si ochi critic, vad problemele Italiei, le vad si mi le amintesc si pe-ale Romaniei; diferenta majora cred ca sta in gradul de civilizatie al muritorilor de rand: o nesimtire mai mare decat in Romania n-am intalnit nicaieri! Jur pe rosu! E tara cu cei mai multi boi prost-crescuti porci mitocani grosolani needucati gretosi oameni dintre toate tarile prin care-am trecut vreodata! Mi-e greata de taximetristii golani de la noi, mi-e greata de vanzatoarele proaste, de ospataritele sicritite, de gainariile mizerabile zilnice din tramvaie, de la piata, de oriunde te invarti, mi-e greata de comentariile slinoase ale porcilor care crapa seminte-n masele la coltul blocului, atat de greata imi e chiar si acuma, retroactiv, am o greata infinita si o alergie violenta la malformatia congenitala romaneasca numita nesimtire. Bai, da’ oare DE LA CE ni se trage? A? Ne-au pus sistematic ceva-n apa? In salarii? In manualele alternative? In cocacola?

Na ca mi-a iesit o postare negativista, desi o-ncepusem cu un mare avant si entuziasm al aducerilor aminte din vremuri cu flori de tei.

Posted in 2003, blog, comentarii, compuneri, cuvinte, de-ale mele, iasi, Romania

din recuzita Share