Compunere cu titlul mama

Tuesday, 09 December 2008 at 14:49

Mama…

… voastră de pueri puturoşi, mînca-v-ar incultura vîrfurile urechilor să vi le mănînce cu cap cu tot, că nu s’teţi în stare nici despre muma voastră să legaţi trei vorbe coerente! Să vă fie ruşine la obraz!

Ce-o cauţi pe mă-ta la mine pe blog, mucuşorule? O cunosc eu cumva? Fùrăm la şcoală împreună? Nu cred, că dacă ar fi aşa, ţi-ar scrie mă-ta compunerile, că şi ea s-ar pricepe la fel de bine ca şi mine! Crede-mă, chiar n-o cunosc, dar pun pariu că-ţi da voie la computer fiind convinsă că tu de fapt cauţi pe net poezii de Coşbuc, ştiind că la ultima curăţenie generală a aruncat un metru cub de cărţi din alea ofilite de prin rafturile bibliotecii, fiindcă n-avea loc să-şi mai pună parfumurile şi trusele de machiaj, bibelourile de cristal Jvarovschi şi cutia muzicală de plastic în formă de pian, în care-şi ţine inelele.

Vrei compunere?

Hai să te-ajut:

În introducere bagi un pic de vrăjeala, iei un vers din poezia “Mama” de G. Coşbuc şi pui vorba aia impresionantă cu “şi George nu mai vine” (or să-i dea lăcrămile lu’ Duamna, ai să vezi, mai ales dacă e şi ea mumă la rîndu-i), pentru că are legătură şi se lipeşte ţaissss pă temă, ce, doar e despre mă-sa lu’ George! Dacă şi pă tine tot George te cheamă, poţi să te prefaci c-ai scris-o tu, sperînd că Duamna nu se prinde c-ai furat-o.

Cînd ţi se cere să scrii despre mă-ta, tre’ să te prefaci că totu-i perfect în casă; începi cu descrierea fizică (fără să zici ce-auzi din gura lu’ tac’tu: că are ţîţele lăsate, curu plat, că-i crăcănată şi cocoşată, că a chelit în frunte şi că are pungi sub ochi), socio-politică (zici cu cine votează mă-ta, cu riscul de a enerva învăţătoarea care nu-i de-aceeaşi părere; asta e cu două tăişuri – dacă Duamna-i mai slabă de înger, o să iei zece, fiindc-o să creadă că mă-ta-i cine-ştie-ce membru important din partidul ăla de căcănari pe care-l votează), ideologică (zici numai de bine, mă-ta crede în Dumnezeu, se roagă seara s-ajungi OM, te învaţă lucruri bune, a citit filosofie; fă-i lu’ mă-ta un portret de om ales, te rog, măcar atît să faci şi tu bun pentru ea), mentală (zici că, deşi a trăit vremuri grele, mă-ta e normală şi judecă înca drept), caracterială (mă-ta e mişto, orice-ar fi, tu te împaci bine cu ea, e calmă, faină, de gaşcă), iar la urmă scoţi bomba – o frază de încheiere despre tine: O IUBESC PE MAMA PENTRU CĂ […] – aici vezi tu de ce, că eu habar n-am de ce o iubeşti tu pe mă-ta, poate fiindcă-ţi dă de mîncare numa’ cio cips şi jeleuri de la haribo şi te-mbracă în haine de firmă “barbi” şi “uincs”, fiindcă-ţi împrumută oja şi rujul cînd ai de mers la ziua lu’ Georgel, care-şi face “chidz parti” la mecdonalţ şi fiindca mă-ta-i “cul” şi crăpaţi seminţe-n dinţi în timp ce vă uitaţi împreună la filmarea făcută pe gaura cheii să vedeţi cum i-o suge Moni lu’ Iri pă postu lor teve privat. Habar n-am. Dar, văzînd cam cît izbuteşti tu cu achiuu’ tău, parcă-parcă încep să mi-o închipui vag şi pe mă-ta.. în caz că nu semeni cu tac’tu de fapt. Dar despre asta va fi vorba într-o altă compunere, în care o să-l descriem pe tac’tu. (Notează, te rog, că nici despre el n-am o părere prea bună!)

Tot aici îmi eşti? Marş la scris!

Anunțuri
Compunere cu titlul mama