arhitecritică

Tuesday, 27 January 2009 at 17:20

M-am gîndit să demonstrez că mă interesează şi jobul, nu doar beletristicile şi defulările literare personale, despre care mulţi apropiaţi au părerea că se înscriu în conceptul fundamental definitoriu al Artei: “fain, dar inutil”.

Am pregătit pentru azi o scurtă paralelă mai mult imagistică decat literară, aşa ca-ntre basmul cult şi cel popular, numai că – de data asta – e despre case; cu menţiunea că mai am încă timp, “sunt tînăr, doamnă”, să-mi aleg specialitatea/specializarea în vreo ramură de arhitectură (nu pen’ că-s indecisă, ci pen’ că-s bună la toate, zise ea cu modestie, atît ca restaurator, cît şi ca angajat la primărie care se ocupă cu PUC – Piano Urbanistico Comunale – a se observa că în limba italiană conceptul de cacofonie n-a fost votat de Academie drept o greşeală fundamentală, cît şi Progettista de locuinţe/instituţii publice/parcuri şi grădini, Arhitect de lumini şi umbre, Designer de Interioare şi Exterioare, Scenograf, Muzeograf şi-aşa mai departe. Mă pricep, “aplauze vă rog, sînt omul bun la toate” – citat de la Paraziţii, pus acilea pentru Vlad, care apreciază finul simţ al observaţiei şi-al criticii sociale al respectivilor, precum şi histrionismul de care dau ei dovadă, demonstrînd capacitatea de a mima exponenţi din toate categoriile sociale, de la cei mai asupriţi pîn’ la cei mai masoni).

După ce îndelung m-am lăudat cu aptitudinile din dotare, trec la analiza pamfletistică succintă a două case, una “sfîntă” şi una “laică”, din punct de vedere al importanţei şi faimei de care s-a bucurat, atît una cît şi cealaltă; apoi voi purcede la o concluzie de tip “seamănă da’ nu răsare” cu privire la materialele folosite în construcţiile tratate, aşa că mă voi ocupa oarecum şi de antiteza dintre formă şi fond, în caz că voi ajunge la concluzia că-i o antiteză reală şi nu doar un mimetism formal simbolic pe care îl adoptă ceata de arhitecţi contemporani pentru o casă-icon a zilelor noastre, ştiind bine că americanii îşi iubesc tradiţiile de care (de fapt) duc lipsă şi-ncearcă să şi le inventeze. Să vedem dacă de data asta au o bază solidă.

Avem, după cum urmează:

Celebrul Frank Lloyd Wright, (care-i numai unul, asemenea soluţiilor din Matematică, despre care putem demonstra că Există şi că-s Unice, deşi în realitate prea puţin ne importă să le calculăm efectiv) cu celebra sa “Fallingwater House” (sau “Casa Kaufmann”, a nu se confunda, în ignoranţa diletantului, cu Kaufland sau alte lanţuri de supermarketuri multinaţionale) versus un cocktail de arhitecţi/ingineri/designeri: Blue Heron, Danielian Associates si Robb & Stucky Interiors, care au “zis şi făcut” un proiect numit The New American Home 2009®.

Să-l vedem întîi pe “TATA LOR”, adică pe Maestrul Wright, Dumnezeu să-l ierte, care ne-a binecuvîntat cu prezenţa sa pe Pămînt între 1867 si 1959, tata’ lu’ Arhitectura Organică, veşnic îndrăgostit de Prairie Houses, contemporan cu Le Corbusier-cel-funcţionalist-raţionalist (1887-1965), care plecat-au de la idei opuse şi trăit-au ani mulţi convinşi fiecare de propriile idei, pentru ca – la bătrîneţe – fiecare să îşi pună sub semnul întrebării întreaga muncă şi să experimenteze pe ultima sută de metri ideea de-o viaţă a celuilalt, să vază dacă nu cumva fusese mai bună decît cea proprie; astfel că, Charles-Edouard Jeanneret-Gris (adică omul ascuns sub pseudonimul artistic “Le Corbusier”), s-a apucat de ideat case organice, cu mix-uri de materiale precum pietre de rîu şi alte elemente naturale, iar Frankie a dat-o pe cubisme din ciment.

Şi cum se juca el aşa, Frank Lloyd Wright adică, integrînd antropicul în natural, subliniind sălbăticia şi haosul mediului înconjurător prin comparaţie cu elementul creat de mîna omului, element regulat, cu unghiuri de 90° şi betoane, a ajuns să proiecteze în 1936 casa asta (pe care o voi comenta mai jos, după cele 2 seturi de imagini):

Nota: CLICK PE IMAGINI PENTRU DIMENSIUNI MAI MARI!

1) FALLINGWATER HOUSE

EXTERIOR:

desenul lui Frankie:

INTERIOR:

După cum bine s-au documentat analiştii care-au scris sute de articole despre această casă-simbol (concluzii şi speculaţii pe care n-am de gînd să le reproduc), ştim despre ea că-i mare şi frumoasă, că-i din piatră şi ciment şi are unele particularităţi constructive demne de mai multă atenţie, precum “policioarele” de beton care sunt încastrate lateral în zidărie, numite în italiană “mensole a sbalzo”, adică şi anume suprafaţa liberă lipsită de puncte de sprijin externe – tip balcon – care aici depăşeşte cei 3 metri tehnici convenţionali pe care ni-i tot bagă pe gît regulamentul urban şi normele de proiectare. Terasele alea suspendate rezistă încă, din 1936 (proiect) sau 1939 (realizare) pînă astăzi. Am înţeles că problemele de ordin structural pe care le-a acumulat în timp se rezumă în linii mari la infiltraţiile de apă, lucru lesne de imaginat, atîta vreme cît casa e literaLmente construită pe un curs de apă, care-i scaldă lin-curgătoare subsolurile. Deducem de-aici perisabilitatea elementului antropic aflat în mijlocul naturii, care pîn’ la urmă tre’ să cedeze în faţa stihiilor fatidice şi să se resemneze în stil mioritic sorţii necruţătoare.

Ce mă-nteresează pe mine e că aceste două case au un aspect fizic similar, care probabil le vine din materialele folosite (piatră, ciment, sticlă, elemente de mari dimensiuni, lemn pentru interioare etc), din cromatica pereţilor externi, din vastele spaţii interne, din soluţiile structurale adoptate şi alte analogii vizibile cu ochiul liber.

Ceea ce însă NU putem intui de la prima vedere e că Noua Casă Americană e perfect integrată în ritmurile naturii şi nu consumă nimic. Cum-cum? Da, dragă, nu costă aproape nimic să locuieşti în ea, pe lîngă preţul de achiziţie doar vo’ doi dolari acolo, în rest nu plăteşti lumină, apă şi gunoi aşa cum fac muritorii de rînd, pen’ că ea, casa, e autosuficientă din punct de vedere energetic. Ei na, ce şmecherie! Acu’, eu nu vreau s-o laud, pen’ că n-o cunosc personal, am avut plăcerea s-o întîlnesc numai pă net şi nu stiu ce hibe are, pen’ că-i prea nouă; dar sper să-mi dea Dumnezeu sănătate şi luciditate la bătrîneţe încît să pot reveni asupra acestei paralele peste alţi 40 de ani, cînd casa cea nouă va fi de vîrsta pe care-o are astăzi casa lui Wright, iar Fallingwater va fi o mîndră octogenară. Atunci să-i vedem panourile solare cît de mult mai fi-vor ele în stare să străluce!

Citate comentate parţial (mă scuzaţi că-s în engleză; mizez pe faptul că vă încadraţi în tipologia poliglotului universal cititor de bloguri):

*** “The New American Home was sited to optimize solar resources and incorporates landscape design that helps limit water and energy demand. The development avoided environmentally sensitive areas. Soil erosion and disturbance was kept to a minimum with storm water pollution prevention plans and continued on-site monitoring and implementation of best management practices.”

*** “From a distance, both figuratively and literally, The New American Home (TNAH) 2009 appears contradictory to what’s being deemed appropriate in the current conservative housing climate.” Mda, o vezi de departe şi te gîndeşti: “casă de piatră!”, dar de fapt ea-i cît se poate de bio şi eco-compatibilă, economică, super-tehnologică, super-adaptată la noile convenţii mondiale cu privire la Mediu şi protecţia acestuia, adică un fel de “altă Marie, cu aceeaşi pălărie” faţă de casa domnului Wright.

*** “despite its size, the house far exceeds conventional resource efficiency standards, achieving a remarkable 76 percent energy-use savings compared to the DOE’s Building America benchmark and earning a Gold rating against the NAHB’s Green Building Program standards, thanks to a concerted combination of sustainable design concepts and building practices, and innovative, eco-friendly devices.”

*** “It fits perfectly within its environment, both aesthetically and demographically,” says builder Tyler Jones. “There’s a growing market of buyers who are interested in a new, fresh style of housing.”

*** “The New American Home 2009 builds on the tradition. It is a net-zero energy home that includes active solar design (photovoltaic cells), passive solar design (orientation and shading), an insulated concrete wall system, and a revolutionary gas-powered mechanical HVAC system. In addition to state-of-the-art green building technology, the home features dynamic aesthetic design, including fountains, pools and a basement-level subterranean courtyard. Visitors will look out through a wall of glass to see a waterfall that spills into the courtyard from the back yard.
Located 15 minutes from the Las Vegas Convention Center and just five minutes from the airport and “The Strip,” this year’s show home is on a half-acre lot in a neighborhood with an interesting slice of Las Vegas history. Over the years neighbors of the property have included Clark Gable and Carole Lombard, boxers Mike Tyson and Thomas “Hit Man” Hearns, the Sultan of Brunei and Mr. Las Vegas – Wayne Newton.”

*** “Realists, pragmatists, or anyone else in the construction industry faced with the current economics realities may notice that TNAH 2009 is still large and in charge: it’s a sprawling 8,721 square feet in size. It has four bedrooms, five bathrooms, a great room, a rejuvenation room, a home office, and tons of blended indoor/outdoor spaces, etc. Maybe the downfall of the construction industry isn’t enough to pare down the extravagance of the New American Home. “

*** “But that’s not to say the New American Home isn’t incredible. It’s beautiful and for the size, it’s pretty energy efficient:

  • 55% whole house energy savings compared to benchmark (w/o solar)
  • 77% whole house energy savings compared to benchmark (w/ solar)
  • Total utility costs are ~$2,500 per year (electrical & natural gas)
  • There’s a 10.64 kW solar pv system made of 56 solar panels”

După ce-au prezentat-o şi lăudat-o cu atîta patos, iată şi imaginile:

2) THE NEW AMERICAN HOME 2009 ®

EXTERIOR:

INTERIOR:

CONCLUZIA: Dap, e doar formal mimetică, n-are nicio treabă cu casa lu’ Frankie. Să-i ofere condiţiile meteorologice o viaţă lungă şi prosperă!

_______________________________________

Si ca să vedeţi că io chiar m-am informat înainte să pun mîna să scriu pamflete despre arhitectură, vă arat ce-am cetit /văzut:

°°° Bibliografie cărturară:

doar pentru casa lui Wright:

– Francesca Prina, Elena Demartini, Grande Atlante dell’Architettura dal Mille al Duemila, Mondadori Electa, Milano 2005, pp. 319-320

– Soren Larson, “New plans for Fallingwater could save an icon from disaster”, Architectural record 5/1999, “Record News” p. 97

– Ezra Stoller, Frank Lloyd Wright’s Fallingwater, Princeton Architectural Press, 1999

– Lynda S. Waggoner, Fallingwater. Frank Lloyd Wright’s Romance With Nature, Universe Publishing, 1996

– Robert McCarter, Fallingwater. Frank Lloyd Wright, Phaidon Press, London 1994

– Donald Hoffmann, Frank Lloyd Wright’s Fallingwater. The House and Its History, Dover Books, New York 1993

– Bruno Zevi, Spazi dell’architettura moderna, Einaudi, Torino 1973, tav. 462-467 [IX. Frank Lloyd Wright]

– Bruno Zevi, Edgar Kaufmann Jr.. Payl Mayen, La casa sulla cascata di F.Ll. Wright/Frank Lloyd Wright’s Fallingwater, ET AS Kompass, 1965

°°° Bibliografie integral virtuală, adică dă pă net:

casa unu:

http://www.franklloydwright.org/Home.html

http://www.fallingwater.org/

http://www.wright-house.com/frank-lloyd-wright/fallingwater.html

http://www.archivia-arcos.com/gallery/thumbnails.php?album=97

casa doi:

http://arstechnica.com/microsoft/news/2009/01/windows-media-center-placed-in-the-new-american-home-2009.ars

http://www.greenpacks.org/2009/01/22/the-new-american-home-2009/

http://www.besthousedesign.com/2009/01/24/microsofts-american-house/

http://www.builderonline.com/show-homes/the-new-american.aspx

http://www.buildersshow.com/Home/Page.aspx?pageID=2254

http://www.jetsongreen.com/2009/01/the-new-american-greenish-home-2009.html

Posted in architecture, arhitectura, comentarii, cuvinte, de-ale mele, pamfletzelTagged: Blue Heron, Danielian Associates, Fallingwater House, Frank Lloyd Wright, Robb & Stucky Interiors, The New American Home 2009®.

arhitecritică