Doamna Be

side_portrait_by_artoriginal
Domnule Ve,
în noaptea asta cred că este
mare nevoie de vreo poveste.
– Avea Domnul De o poveste fascinantă, dar absurdă, despre un strop de apă care urca sâcâitor scările blocului la miezul nopţii, exasperând tot comitetul de locatari. V-ar interesa?
– O cunosc, am citit-o; aş dori, dacă nu cer prea mult, o poveste imaginată de dumneavoastră.
– Să încerc:
A fost odată ca niciodată un băieţel blond, care şi-a pierdut caietul cu expresii frumoase odată cu pierderea primului canin de lapte. Odată cu pierderea primului bilet de autobuz, băieţelul a pierdut şi colecţia de dinţişori de lapte, pe care până în acea zi o păstrase cu grijă într-un mic vas de cristal. Odată cu pierderea carnetului de elev, băieţelul a pierdut şi prima ocazie de a-şi săruta colega de bancă. Odată cu pierderea unui an întreg, băiatul şi-a pierdut şi alte lucruri până atunci considerate importante, cum ar fi inocenţa, creativitatea, pofta de joacă, încrederea în oameni şi în sine, optimismul şi bunele maniere. Şi tot aşa, din pierdere în pierdere şi după fiecare pierdere legată de o pierdere precedentă, în final băiatul a pierdut tot.
– Dacă-mi permiteţi, domnule Ve, mai bine mi-aţi povesti… despre copilăria dumneavoastră.
– Doamnă Be, m-aş supune cu plăcere, însă eu nu ţin minte să fi fost vreodată copil; oricum, sunt încântat că Adina a reînceput să scrie pe blog, mergeţi la ea, poate găsiţi poveşti noi.

Doamna Be