tabu #1

chocolate_beet_cake_by_fourtwosevenVă prezint o serie abreviată de situaţii în care prefer să nu mă aflu, sau – dacă nu am de ales – îmi doresc măcar să pot reacţiona conform felului meu de a fi:

Tipologia vizitei incomode

Întîmplările ordonate cronologic corespund unei scheme universale a vizitei formale, în care musafirul (eu) trece prin aceste încercări, ca-n basme: analiza vizuală, în care gazda mă cercetează discret (crede ea!) cu ochiul critic de sus în jos şi iar în sus, oprindu-se în mod enervant de evident pe anumite detalii pe care le găseşte deranjante (o suviţă de păr care-mi stă nu-ştiu-cum, culoarea rujului, faptul că m-am îngrăşat sau am slăbit, nasturii, geanta, felul în care-mi dau jos cizmele) apoi îmi scanează rapid gesturile, alegerea făcută cînd mi-am asortat eşarfa cu bluza şi cu ciorapii.

Pasul următor e să “servim ceva dincolo, în living”. Gazda (de gen feminin, vîrstă variabilă spre înaintată) are, de obicei, meniul deja pregătit, aşa că eu nu trebuie decît să refuz politicos (nu înţeleg de ce e politicos să refuzi, după ce persoana aia s-a zbătut toată dimineaţa să pregătească un tort nemaipomenit!), deşi îmi lasă gura apă la imaginea glazurii de ciocolată – despre care o să am fantezii seara la culcare şi coşmaruri de poftă trei zile de-acum înainte! Mă frustrează cumplit să fiu nevoită – din pricina codului de bune maniere – să refuz ceva care-mi place!

Culmea e că şi întrebarea e de aşa natură încît să impună un refuz: “să-ţi dau o felie de tort cu ciocolată.. asta în caz că nu eşti la dietă, hă, hă, hă”. Hăhăhă pune-o la regim pă mă-ta cea grasă, mă gîndesc în timp ce răspund cu totul altceva: “cum aţi ghicit, chiar ţin regim..”, la care gazda răspunde cu un previzibil: “vai, dar n-ai nevoie de regim, dragă, îţi stă foarte bine exact aşa cum eşti!”, la care eu gîndesc: ŞTIU!, dar trebuie să închei cu “ei, este mereu loc de mai bine, orice fată trebuie să fie atentă la felul în care arată” şi alte rahaturi din astea care-mi consumă respiraţia inutil.

În locul răspunsurilor mele standard, pe care le scot din bacsul de răspunsuri de căcat, aş zice bucuroasă: Pot să mă servesc? Şi aş purcede la a-mi tăia o felie vîrtoasă de tort cu un unghi la centru de 45°, pe care aş mînca-o în 5 minute fără să scot o vorbă, după care m-aş ridica relaxată să-mi procur încă o porţie, ceva mai mică, pe fundalul unei degajate conversaţii despre încălzirea globală. Aş bea 3 pahare de suc şi nu doar unul plin pe jumătate, aşa cum îl toarnă gazda, din grija ei extremă pentru dieta mea imaginară.

Şi apoi, serios acu’, ce dietă? Eu? Dietă??? De sărbători?! Ori oamenii ăştia nu mă cunosc deloc, ori se prefac cu orice preţ că aş fi altfel decît sînt! Dragă, am mîncat şi un tort de îngheţată întreg, eu împreună cu prietena mea, odată, în parc, în doar două ore, tacticos, doar aşa, de poftă, nu ştiu dacă mă-nţelegi! Nu înseamnă că mă îndop cu orice ocazie, dar prefer să pot răspunde în mod natural dacă vreau sau nu să mănînc o chestie care-mi place!

Dacă sunt la dietă, chiar crezi că aş mai veni în vizită să mă uit lung şi să salivez după tortul tău?! Nu crezi că mi-aş inventa o scuză plauzibilă pentru care să nu pot veni? Urăsc cum te uiţi la mine cu ochiul care-mi cîntăreşte fiecare strat protector de unturică de pe burtă şi-mi iei măsuri mai ceva ca la croitor încă dinainte să-mi dau mantoul jos!

Şi apoi întrebarea secolului: “nu cumva ţii regim?” Pe ce se vede? Pe strălucirea malefică din ochii mei din momentul în care prevăd întrebarea iminentă? Sau o fi din cauză că mă consideri atît de grasă încît să te simţi datoare să îmi spui că am slăbit şi că “se vede” că ţin regim? Mereu mă întreb ce reacţie ar avea găzdoiul dacă i-aş spune: Hă, hă, eu nu ţin niciodată regim, forma mea e perfectă tocmai pentru că o menţin cu ciocolată, după plac! Vreau să-i măsor reacţia exoftalmică în faţa faptului că-mi satisfac în pace poftele gurmande şi că-i stric aranjamentul culinar de pe platoul de cristal, vreau să mă vadă cum fac să dispară felia aia de tort, mestecîndu-i odată cu ciocolata şi restul de replici răsuflate din repertoriu!

Ce-i cu oamenii ăştia?

Iată, acestea au fost motivele pentru care, atunci cînd am musafiri de orice vîrstă, sex sau greutate, prefer să le pun pe masă tot ce încape în frigider şi-n dulap şi să le spun foarte sincer, o singură dată (şi convingător): HELP YOURSELF! (adică: IA!). Mai departe pricep ei singuri ce au de făcut, în funcţie de propriile diete, pofte şi prejudecăţi. Pentru mine e politicos să guşti din ceea ce m-am chinuit să pregătesc în mod special, cu ocazia vizitei tale şi m-as enerva dacă n-ai aprecia arta mea culinară şi sacrificiul de timp preţios pe care l-am făcut pentru tine!

__________________________

sursa imaginii: http://www.deviantart.com

tabu #1