Atenţiune, vine Trendul!

Poftiţi în vagoane, dar puteţi pofti şi la domiciliu, deoarece poftitul e gratuit: îl poate practica oricine, indiferent de vârstă sau venituri.

Puteţi pofti după poftă, fanteziile se găsesc pe toate drumurile, nu aveţi nevoie de bilet pentru trend, nu există naş, nici agenţie de călători. Trendul e un substantiv adecvat, care vine să împrospăteze conceptul pre-capitalist de uniformă, hai să ne-mbrăcăm în trend şi să visăm la bebeluşi înfăşaţi în scutece din blăniţă de hermelină ecologică, bătute cu pseudo-diamante de cristal jvarovschi.

Nu vom avea niciodată capitalul necesar pentru împlinirea dorinţelor în trend, tocmai de asta Dumnezeu a creat China şi a suprapopulat-o, dându-ne nouă consignaţia noastră cea de toate zilele, în care imitaţiile se aliniază ieftin trendului. Ne urcăm în trendul mov, pentru că asta ne conving revistele şi vitrinele că se poartă în acest an; de fapt, iubitorii de verde sau roşu sunt sfătuiţi să-şi suspende(ze) pofta-n cui o vreme, cam până când de pe podiumurile cu hot cutiur de la Milano va dispărea nuanţa atotputernică de violet violent. Până atunci se întâmplă invidia colectivă infiltrată până la os, care bate osteoporoza şi condiţia universală de criză economică în care înotăm cu stânga, în timp ce cu dreapta dăm din picioare (fină aluzie politică pentru cei simţitori). Capra are mereu câştig de cauză, dacă e în proprietatea vecinului.

Mi-e ciudă pe tine că eşti îmbrăcat în mov şi că ţi-ai asortat chiloţii cu mănuşile de bucătărie şi carpeta cu răpirea-din-serai cu oala minune şi cu plapuma de la ikea!

Mi-e ciudă pe tine şi nu reuşesc să mă gândesc la nimic altceva, până când nu voi intra pe furiş la magazinul de chinezării şi până nu mă văd cu portjartierul ăla mov de dantelă, pe care abia aştept să-l trag în poză şi să-l pun pă twitter.

Mi-e o ciudă dă mor, că n-am să am la nuntă scaune îmbrăcate în rochii mai elegante decât cele ale invitaţilor, înfăşate în falduri de satin mov, cu funde gigantice de sărbătoare opulentă si kitschoasă, în format XXL, ca pentru titani.

Mi-e ciudă că n-o să am niciodată pantofi mov de catifea cu tocuri de cinşpe, din cauză că nu-s avantajată din punct dă vedere anatomic, şi probabil aş agăţa cu genele rimelate toate policandrele din tavan. Mi-e ciudă că-s prea înaltă şi anul ăsta se poartă scundele, vreau să atârn la braţul unui gentilom înveşmântat în mov, cu cel puţin un metru mai avântat spre cer faţă de mine plus tocurile mele de cinşpe.

Mi-e ciudă că-s la modă anorexicele cu talia cât circumferinţa genunchiului meu.

Mi-e ciudă că societatea asta mă obligă să mă simt ratată în fiecare zi, să alerg la infinit după trend şi când îl prind să-mi dau seama că am pierdut altul mai nou.

Mi-e ciudă că-mi pierd timpul scriind despre asta, când am de respirat şi de stat la soare, am de mers, am de văzut, am de vorbit, am de trăit.

Mi-e ciudă pe cei care au inventat trendul şi l-au pus perfid în circulaţie prin minţile oamenilor!

Sloganul capitalist trimfător răsună

Din gura pofticiosului contemporan,

Ce, melancolic,Trend visează:

Cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi!

Anunțuri
Atenţiune, vine Trendul!

lecturi sublimentare

pentru copii: Poveşti Numărătoare, Spumiţa Roşie, Tătarul Nestatornic, Moş Vărguţă, Menghiniţă, Şerveţelul de Plumb, Spaimele cele noi ale Împăratului, Caldă-ca-Zăpada şi cei Şapte Tătici, Soacra cu trei culori, Infecţie (de Ioan Al. Brătescu-Voineşti), Măgarul Încălţat, Fricoasa şi Chestia, Alice în Ţara Minciunilor, Un Demagog de Şcoală Nouă, Zîna Ciorilor, Arcul şi Bărbosul, Povestea Cortului, Cele Trei Rochii Găurite, Fram Cursul Dolar, Ursul Tăvălit de Vulpe.

lecturi sublimentare

fleurs du mal – compunere despre vacanta de vara

amintiri din copilarie fara diacritice sau parodie imagistica la “Zanele din Valea Cerbului”:

13-gunoi-pe-valea-cerbului

imagine de aici

vara tot cartierul consuma substante nutritive cu multa apa in compozitie, manifestand o obsesie pentru alimentul vegetal numit pepene rosu, cu pseudonimul regional “harbuz”; procesele metabolice sunt suplimentate cu multa bere asimilata-n ceas de seara, dupa cum putem observa la coltul blocului, cand mergem sa ducem gunoiul si aplicam tehnica invatata la sotron, incercand sa ocolim baltile de urina care se preling de pe perete; ajungem la respectiva locatie conventionata de primarie, la care oamenii depoziteaza ramasitele biologice sau minerale adunate peste zi, resturi mai mult sau mai putin biodegradabile, toate cu un inalt continut de lichide; municipalitatea e la mare, se da cu namol si mananca piersici de la Tulcea, ultima grija pe lista e sa ia gunoiul; oamenii mananca mai mult pepene rosu, de nervi; cartierul pute, dogoreste o duhoare canicular statuta de zemuri si alte produse ale procesului chimic de descompunere, se lafaie bacteriile cadaverice in cadavre de pui, porc, rata, iepure, peste si animale simbiotice vietii urbane: sobolani, gandaci, pisici, caini; urasc ceasul serii in care ma striga mama si-mi da galeata plina de gunoi zemos; urasc traseul fetid pana la ghena, incerc sa ma uit in sus, mai salut o vecina, dar e grav, pentru ca ridicand capul, inalt si narile, prin urmare absorb mai eficient aburii calzi de urina si voma in curs de deshidratare; ajung la container, cu o mana strang narile si cu cealalta tin galeata, ma invart ca o drosofila in jurul gunoiului, dramuiesc din ochi muntele de resturi in putrefactie, incerc sa aleg latura cea mai accesibila sa pot varsa ce am in galeata; imi formulez strategii si ma imbarbatez sa sar peste raul de zemuri imputite care supureaza de sub ghena din metal mancat de rugina la radacina, precum fagii cositi de apele reci ale Iablanicioarei; e vara, stau afara si sar ata pana la unspe noaptea, dar urasc ora opt cand trebuie sa ma ocup de tonifierea muschilor stomacului stresat dupa masa de seara si sa duc gunoiul; am invatat despre amibe si parameci, asa ca odata la trei saptamani, cand muntele de gunoi dispare, lasand in urma o baltoaca vesnic puturoasa, imi imaginez ca respectivul conglomerat de resturi s-a hotarat sa-si dezvolte cateva perechi de pseudopode si-a plecat agale spre groapa municipala de gunoi de la Ciurea; se vede inca urma umeda pe care-a lasat-o; astept sa vina toamna cu ploile ei, sa mute baltoaca mai la vale, sa se bucure si alti locatari de ea, inainte sa vina inghetul si sa n-o mai simtim deloc.

fleurs du mal – compunere despre vacanta de vara

half Jill… half Jack

copyright 2002 amanda palmer:

half jack
for my father

half underwater
i’m half my mother’s daughter
a fraction’s left up to dispute
the whole collection
half off the price they’re asking
in the halfway house of ill repute

half accidental
half pain full instrumental
i have a lot to think about
you think they’re joking?
you have to go provoke him…
i guess it’s high time you found out

it’s half biology and half corrective surgery gone wrong
you’ll notice something funny if you hang around here for too
long ago in some black hole before they had these pills to take it back
i’m half jill
and half jack

two halves are equal
a cross between two evils
it’s not an enviable lot
but if you listen
you’ll learn to hear the difference
between the halfs and the half nots

and when i let him in i feel my stitches getting sicker
i try to wash him out but like she said:the blood is thicker
i see my mother in my face
but only when i travel
i run as fast as i can run
but
jack comes tumbling after….

and when i’m brave enough and find a clever way to kick him out
and i’m so high not even you and all your love could bring me down
on 83rd he never found the magic words to change this fact:
i’m half jill
and half jack

i’m halfway home now
half hoping
for a showdown
cause i’m not big enough to house this crowd
it might destroy me
but i’d sacrifice my body
if it meant i’d get the jack part OUT

see

jack

run…..

half Jill… half Jack