ziua bătrînilor

Un reportaj foto pe care l-am făcut în februarie 2008 şi asupra căruia am revenit astăzi, după un raid în “mercatino” (un fel de piaţă cu produse de toate tipurile, de la şosete pînă la perdele, de la jucării pînă la cosmetice, de la brînzeturi şi legume pînă la poşete şi mănuşi de contrabandă, piaţă amenajată ad hoc de tarabe înşirate de-a lungul străzii pietonale).

În mercatino erau, cred, toţi octogenarii cartierului (o spun fără ironie, ba chiar cu respect!), avînd în vedere condiţiile meteorologice crîncene pentru artrită şi reumatism, adică ploaie şi vînt cu crengile la pămînt. Mişună bunicii precum cărăbuşii, pe sub umbrelele king-size cumpărate de la marocanii pe care – cînd se întîlnesc la cioace prin piaţă – îi trimit verbal unanim să “plece de unde-au venit şi să nu ne mai prădeze ţara”.

Pentru că vreau să fiu obiectivă (să nu cumva să credeţi că nu-s politically correct sau că aş suferi de gerontofobie), m-am gîndit să vă povestesc şi scena plăcut-surprinzătoare de acum cîteva zile, în autobuz: o mamaie tradiţional-genoveză uitîndu-se cu drag la un copilaş african şi spunînd: “ciao amore!”

Va arăt deci o serie de bătrînei simpatici care ieşiseră ca şopîrlele la soare, într-o zi de februarie neobişnuit de caldă, zi în care îmi propusesem să realizez un reportaj cu şi despre copiii care se joacă în parcurile publice. Populaţia parcului avea o medie de vîrstă ultrapensionară, spre surprinderea mea. Împotriva tonului şugubăţ pe care l-aţi ghicit în acest articol, bunicii ăştia vorbitori de dialect genovez gesticulat îmi sunt dragi. Tocmai de asta i-am şi fotografiat. Preferatul meu e un bunel melancolic cu fes dungat, din poza a doua.

Memo: Liguria are o demografie specială: 85% bătrîni (din cîte ţin minte de la cursul de sociologie din anul II) şi este regiunea italiană cu populaţia cea mai longevivă.

old-11

old-2

old-3

old-6

old-4

old-5


Anunțuri
ziua bătrînilor

DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÎNTĂ

ACEST TEXT CONŢINE LIMBAJ LICENŢIOS. CUI NU-I CONVINE, SĂ NU BAGE OCHIU’!

_________________________________________________________________

AVIZ: acest post este cît-se-poate-de-politically-incorrect, dar nu mai incorect decît însăşi clasa politică din România!

stolojan basescu01

caricaturi desenate de amicu’ C. Zaharia
________________________________________________________________

Aşa este…

… atunci cînd ai drept de vot şi n-ai ce face cu el!

_________________________________________________________________

Vreau să fac un gest extrem, din cauză că ceea ce s-a întîmplat în România pe scena (a se citi cocina) politică mi-a făcut ireversibil greaţă. MI-E RUŞINE CĂ SUNT ROMÂN!

Ce e România peste hotare? Nu ştiţi?

E ţara aia “undeva în est”, DE UNDE VIN ŢIGANII, HOŢII, HACKERII, TRAFICANŢII DE COPII ŞI FEMEI, ţara aia incapabilă să aibă o CLASĂ POLITICĂ, ţara aia despre care se aud la ştiri numai lucruri rele (mă rog, aici e parţial şi vina politicii xenofobe din unele state UE atîta vreme cît din 10 ştiri cu străini o aleg pentru telejurnalul principal de la şapte seara tocmai pe aia cu români care au furat/ucis/violat).

România e ţara aia care e atît de frumoasă încît e păcat că aparţine unor animale cu intestinul căptuşit de bani grei, care-o taie şi-o hăcuie ca pe-un porc la abator. Păcat că a ajuns la mîna unor mafioţi.

_______________________________________________________

DEVIN MONARHISTĂ ŞI ELITISTĂ! Cred că nimic nu e mai scîrbos decît să îi vezi pe nehaliţii ăştia cum se perindă pe scaunele roşii hămesiţi să se îmbogăţească! Vreau un lider ATÎT DE BOGAT ÎNCÎT SĂ NU-I MAI STEA MINTEA LA BANI!

VREAU UN REGE ALES DEMOCRATIC!

VREAU UN PARLAMENT DE LORZI, CARE SĂ NU AIBĂ PROBLEME FINANCIARE, VREAU SĂ FIE TOŢI BOGAŢI DIN MOŞI-STRĂMOŞI, SĂ NU MAI FURE DE LA OAMENI, SĂ NU-ŞI MAI DEDICE MANDATUL UNOR GĂINĂRII NAŢIONALE!

VREAU O CLASĂ POLITICĂ DE ELITĂ, CU STUDII LA PARIS, CARE SĂ NU SE MAI CACE PE EA CÎND ARE DE LUAT O HOTĂRÎRE!

_______________________________________________________

De mai multe ori am spus că în România, după părerea mea, nu există masonerie, ci doar o găinarie la nivel mai înalt, de tip: “bagă-l pe fi-meu la facultatea ta privată şi scoate-mi-l doctor hormonis-pauza, şi eu îi fac hotel lu’ nevastă-ta la Eforie Nord”. E un schimb de favoruri şi interese nu prea evoluat, pentru că nemernicii care s-au îmbogăţit după revoluţie sunt aceiaşi nemernici care se îmbogăţiseră şi înainte de revoluţie, şi tot atîta şcoală au ca şi atunci: cu o clasă mai mult decît trenul.

Mă bucuram că scăpasem de un netrebnic al cărui nume începe cu “B” şi se termină cu “ecali”, şi uite ce văd.

Dar ce, credeţi că mult poate dura bucuria românească? Păi nu, că ei au de jucat cărţi şi de dat cu zarurile pe spinarea noastră! Oameni buni, rîd şi curcile de ţara noastră, v-aţi ales un moment tare nefericit să înteţiţi bătaia de joc generală!

_______________________________________________________

Băsescule, spune-ne şi nouă DE CE AM VOTAT! Zi tu, cvasi-dictator căcăcios, de ce dau oamenii bani statului, DIN SĂRĂCIA LOR, pentru campaniile electorale şi pentru sesiunile de vot? Ha? Ca să CE?

Cer tuturor maimuţoilor politici să iasă şi să cuvînteze public! Atat chelbosului strabic cît şi încercănatului cu meclă de hienă! Ce faceţi, în puii mei, daţi cu banu’ care să fie configuraţia parlamentului şi-a guvernului?

Să mor eu, dacă aş avea putere, m-aş juca şi aş organiza o lovitură de stat chiar şi pentru unicul ţel de a vă vedea dispăruţi pe toti de pe ecrane!

_______________________________________________________

Stolo, ţi-au făcut mămuca şi tătuca gură, da? Dă din ea si explică nefericiţilor care şi-au rupt bănuţi din şcolarizarea copiilor pentru taxele de votare, explică-le, spune-le că NU ARE ROST SĂ VOTEZE, CĂ O CAMPANIE ELECTORALĂ E FURT PE FAŢĂ, CĂ ORICUM TU ŞI ALŢII CA TINE VĂ BATEŢI JOC DE NOI ŞI VĂ DOARE-N COT DE ŢARA AIA!

_______________________________________________________

DACĂ INIŢIAL ERAM DE STÎNGA, AM MAREA UŞURARE SĂ VĂ SPUN CĂ DE AZI ÎNAINTE NICIUN POLITICIAN ROMÂN NU VA MAI BENEFICIA DE VOTUL MEU VREODATĂ (o fi el unul singur, votul meu, şi poate nu contează pentru jnapanii ăştia din politică, dar pentru mine gestul contează). Se vă găsi şi ţara care să-mi merite votul.

_______________________________________________________

ROMÂNIA, dacă ĂŞTIA SUNT OAMENII CARE O REPREZINTĂ, atunci E O ŢARĂ MOARTĂ! Mi-e greu să cred că pentru ASTA au murit bunicii noştri în războaie! Cred că, dacă ar fi prevăzut ce avea să fie AZI în România, ar fi dezertat cu toţii!

Plecaţi, fraţilor, ce mai staţi acolo? Ce speraţi să se repare? Mentalitatea de doi lei? Dictatorul? Pupincuriştii dictatorului? Sau ce?

_______________________________________________________

Uite aici, ştire de ultimă oră: NU SE VOR SCHIMBA ASTEA NICIODATĂ! PENTRU CĂ, ÎN ROMÂNIA, ATÎTA VREME CÎT E LOC DE SUPT, TOTI O SUG (pe ea, pe ţară adică, fără trimitere directă la anatomie; dar, cine se simte vizat, poa’ să sugă şi organul!) DE RESURSE, DE BANI, DE ÎNCREDERE, DE VIAŢĂ!

De unde au răsărit atatea lichele pe metru pătrat, toate concentrate în ţara noastră? Doamne Dumnezeule, ajută-i pe oameni să renunţe la îngrăşăminte chimice, că UITE CE CLASĂ POLITICĂ RĂSARE!

DRAGILOR, SUNTEŢI OGM CU TOŢII!

_______________________________________________________

Pentru final, mă alătur lui Mircea Badea, şi vă arunc toată colecţia mea de ghete “insulete” în bot (deşi e numai virtual, sper să vi se transmită gestul telepatic)! Cu oameni de căcat (voi) se asortează numai gesturile de căcat (aruncat în voi cu ouă stricate), asa că, rog pregătiţi bucile feţei, că vine papucu’!



DIN LUMEA CELOR CARE NU CUVÎNTĂ

bradul paralelipipedic

Un colţ din camera mea genoveză în atmosferă crăciunescă, înainte cu 7 zile de plecarea spre România;

Observaţie: in a doua fotografie, daca dai click şi-o faci mare-mare, poţi vedea ce-i prin bibliotecă, deşi imaginea nu stă prea bine la capitolul focalizare, că era noapte adîncă la momentul declanşării.

Vezi acolo, pe primul raft de jos, doi dintre Cireşarii, care au venit cu mine în Italia… Sînt “Roata Norocului” şi “Aripi de Zăpadă”, cred.

pump-1-blurA se observa pumpkin-ul portocaliu din raftul de sus, protagonistul unei serii de still-life de acum cîteva săptămîni, cu natura moartă de toamnă; mai e pe-acolo cîte ceva despre Frank Gehry, dar aş trece peste rafturile specialistice. Mai sus, colecţia de mini-parfumuri de cîte 5 ml, de pe la magazinele din zona liberă, mai jos colecţii de pe la Humanitas, mai ales Suskind şi Coelho, Lolita, ceva de Cărtărescu, Bukowski şi 4 cărţi mari: The Pillars of the Earth (Ken Follett), Promessi Sposi (Manzoni), Povestiri despre coşmar, mister şi teroare ale lui E.A.Poe şi cartea nouă a lui Carlos Ruiz Zafòn, ăla de-a scris La Sombra del Viento, frumos împrejmuite cu figurine din minuţioasa colecţie de surprize gasite în ouăle de ciocolată Kinder. Nu-mi încap toate preferintele literare pe rafturile respective, e doar un cocktail întîmplător, configurat astfel după ultima curăţenie.. Mai jos avem desenul (secţiunea) cupolei Domului din Firenze de Brunelleschi, un borcănel cu acuarele şi unul cu pensoane. Pe ultimul raft sus, alături de miticul bostan, cei trei ursuleţi: unul roz , din Braşov, inscripţionat “Adina”, unul maro care vine din Alaska şi unul mov originar din second-hand-ul cu jucării din anii 2000-2001, img_4416care funcţiona în pasajul din Piaţa Unirii, în Iaşi. Alături de cei trei ursuleţi, THE TROLL, mare protagonist în alte serii fotografice de still life, în care juca alături de ursul mov rolul “celui mai bun prieten”, vă arăt aici o mostră din colecţia respectivă (click pentru a vedea imaginea mărită):

EXIF (pentru prima şi ultima dintre imagini):

Canon EOS 400D – modalitate full manual – diafragmă f/6.3 – timp de expunere 30 secunde – ISO 400 – lungime focală 35 mm – no flash

img_16961

img_1693

img_1691

img_1702

bradul paralelipipedic

o idee…

ciresarii-demo-copy

Ideea cu revista “Cireşarii” îmi venise încă de pe-atunci, adică de cînd au dispărut “Liceenii”. Mai tîrziu (cînd eram în clasa a IX-a) i-am schimbat numele în “Bobocelul Ofilit” şi avea să fie dedicată tuturor bobocilor din ţară de la momentul respectiv. De făcut, nu s-a mai făcut nimic practic, în afară de un număr demo pe care l-am încropit într-o zi de lucru eu, Ioana şi Miruna. Apoi, linişte – aşa, ca la români!

Azi am dat niţel din mouse şi din creier, într-o pauză de la învăţat (pentru examenul de mîine!!!) şi am produs materialul vizual de mai sus. Logo-ul vectorial (adică scrisul, fonturile cu punctele-pe-i în formă de cireşe) are © Adina Huţanu, bineînţeles; la fel ca şi imaginea din background; aşa că, pliz dăunt copi, căz iu dăunt hev dă rait!

Vă postez un număr din ex-revista “Liceenii”, imagini pentru care îi mulţumim frumos Alexandrei (link) (colecţionara conştiincioasă căreia i s-a făcut milă de nostalgiile noastre şi ne-a scanat cîteva numere).

Instrucţiuni de folosire: click pe fiecare thumbnail pentru a vedea imaginea mărită)

senza-nome-scandito-01 senza-nome-scandito-02 senza-nome-scandito-03 senza-nome-scandito-04 senza-nome-scandito-05 senza-nome-scandito-06 senza-nome-scandito-07 senza-nome-scandito-08 senza-nome-scandito-09 senza-nome-scandito-10 senza-nome-scandito-111 senza-nome-scandito-12 senza-nome-scandito-13 senza-nome-scandito-14 senza-nome-scandito-15 senza-nome-scandito-16 senza-nome-scandito-17 senza-nome-scandito-18 senza-nome-scandito-191 senza-nome-scandito-19 senza-nome-scandito-20

o idee…

Angela (Mariuşa XV)

tvytvxz9lhdu

image source: deviantart

Încă de cand ne-am trezit, m-a cuprins de tîmple o agitaţie neobişnuită, ca o premoniţie nefastă izvorîtă de nicăieri. Mariuşa a făcut cafea, ne-am aşezat în living, pe jos, printre pernuţe, să alegem din cutiile sigilate anul trecut, ornamentele pentru bradul de Crăciun.

– Cine-i tipa aia care tot apare pe lîngă tine în fotografiile de la lansare?

– Care tipă?

– Care tipă! Aia.. una.. cu cizme mov şi pălărie neagră..

– … Angela? E prietena lui Dan!

– Prietena lui Dan pe care-o chema Ioana în celălalt set de poze?

– Ioana a fost înainte de Angela, pe care-a cunoscut-o după ce-ai plecat tu în Spania…

– Aha? Si de ce n-a venit niciodată cu ea pe la noi sa mi-o prezinte, după ce m-am întors? Nu-i stă în fire să fie atît de discret!

– Nu i-am invitat, poate de asta…

– De ce stă mereu lîngă tine în poze? Vă cunoaşteţi atît de bine?

– Atît de bine cît se pot cunoaşte doi oameni care s-au văzut de numai două ori, timp de cîteva ore!

– Şi e îndrăgostită de Dan?

– Ce-ar fi să-l întrebăm direct pe el toate astea, dacă vrei îl chem pe la noi diseară, la un vin…

Am vorbit la telefon cu Dan cand Mariuşa a ieşit la cumpărături, am încercat să aflu cine era tipa cu cizme mov şi pălărie neagră, pentru că – sincer – nici nu-mi aminteam măcar s-o fi văzut pînă în clipa în care Mariuşa m-a întrebat despre ea, aşa că inventasem o “Angelă” care să-i satisfacă lista de întrebări.

– Omule, ţi-ai mîncat minţile? E Laura, colega noastră de clasă, gagica ta din liceu, care s-a ţinut scai de tine toată seara să-i dai un autograf cu dedicaţie pe carte!

– Laura! N-am mai văzut-o de la Bacalaureat! Nici măcar n-am recunoscut-o! De ce n-a zis nimic, de ce nu mi-a spus cine era?

– Probabil pentru că nu se aştepta s-o fi uitat? Dar cum de mă întrebi tocmai acum de ea?

– Pentru că am intrat într-un semi-bucluc…

– Adică?

I-am spus că o convinsesem pe Mariuşa de relaţia dintre el şi “Angela” şi că-i aşteptam în seara aceea pe la noi, dacă şi ea putea veni.

– Băi, îmi vine să-ţi fac o fază de rahat, s-o ţii minte! Dacă n-aş şti cît eşti de penibil cînd spui minciuni, aş suna-o pe Laura şi-aş veni cu ea diseara pe la tine, fără a aduce vorba despre mine şi ea, te-aş lua deoparte la un păhărel, în biroul tau şi aş lăsa-o pe Mariuşa să stea de vorbă cu ea, să descopere singură că ai minţit-o!

– N-ai putea să te prefaci, măcar în seara asta, că sînteţi împreună?

– Ai înnebunit, eu sunt cu Ioana! Mariuşa o cunoaşte!

Mariuşa se apropie de scaunul meu, probabil stătuse în cadrul uşii încă de cînd am început conversaţia cu Dan.

– Era închis la supermarket. Să te prefaci că cine e împreună cu cine?

– Dan cu Angela…

– Aha??

– Angela de fapt se numeşte Laura.. tocmai ce-am aflat.

– Da? Şi de ce să se prefacă ei c-ar fi împreună? Organizaţi un complot picant şi eu nu trebuie să aflu? Dacă iniţial nu aveam niciun dubiu, află că acum am! Adică ce crezi că s-ar fi întîmplat dacă îmi spuneai simplu că NU ŞTII cine e tipa cu cizme mov şi pălărie neagră?

– Nu m-ai fi crezut!

– De ce să nu te cred? Pentru că apare lîngă tine în toate pozele?

– Nu ştiu, pentru că aşa aveţi voi mintea sucită!

– Care noi, că-s numai una, eu, asta care stă de vorbă cu tine!

– Voi, femeile!

– “Noi femeile?!” Ce treabă are Dan cu Angela sau Laura?

– El, de fapt, niciuna…

– Aşa? Dar cine are?

– Eu…

– Lămuriri!

– A fost prietena mea în liceu.. Nici măcar n-am recunoscut-o la lansare, abia azi am aflat cine era, cand l-am întrebat pe Dan la telefon!

– Am o vagă senzaţie că ţi-ai amintit ceva mai demult, sau poate ea de tine, cam pe cînd eram eu plecată în Spania şi te lăfăiai în independenţă sau te smiorcăiai de singurătate, dacă nu mă înşel! Cheamă-ţi-i pe Dan şi pe Angela să-ţi facă diseară de mîncare şi să-ţi ţină companie, eu plec cîteva zile s-o văd pe maică-mea. Te-aş fi invitat, dar ştiu că întotdeauna te-ai plictisit cînd am mers la ea.

Angela (Mariuşa XV)