o – virgulă – da

o. tineret înfloritor. chimir cu sclipici şi zorzon aurit şi argintat simultan. o. lip gloss. o. plastic. o. da. oda contemporană.

da. dada. ism. cub. ism. im. pres. ion. ism.

o. tineret victorios. o. chi goi. o. semnul exclamării.

acu în versiunea “fără o şi fără puncte”: mai pune mâna pe-o carte şi fă-te că citeşti, hai că te-nvăţ o metodă mai faină decât aia de la şcoală! zvâcneşte globii zglobii din ţest prin carte de la stânga spre dreapta (dreapta e aia cu care te dai cu gloss – pentru ele; dreapta e aia cu care faci labă – pentru ei), fii interesant, o, tinere, na că tot mi-a scăpat un O. rămăsese pe-acolo şi-a trebuit să-l spun. băiete eşti prost. dar cine nu se pricepe să se prefacă virgulă că nu e? ia cartea, deschide-o cu patos, portos şi thanatos, că pe aramis nu-l încape povestea. pe thanatos l-am bagat pen’ că suna bine. fată ce unghii faine ai. îs de plastic? cam câte grame de plastic conţin? cam cât petrol s-a folosit pentru obţinerea lor? da ce-i ăla petrol?

hai să ne jucăm de-a angoasa!

eu angoasez, tu nu ştiu ce dracu’ faci, da’ aştept să-mi spui.

cine eşti tu, deşteptule, nemaipomenitule, virgulă, neobişnuitule. semnul întrebării. şi de unde îţi procuri atâta străluci pe milimetru pătrăţos de tricou. cine mi-a văzut. şi mi-a cunoscut. mândru fecioraş. cu coama de haur. cu vocea de graur. cu brâu de mătase. oricât de şi cât mai groase.

s-a sculat mai an. şi s-a culcat la loc. imediat. neîmpăcat. că era prea devreme. cineva îi făcuse poanta cu ceasu’, de l-a trezit deşteptătoru’ pe dinaintea cântatului cocoşesc celui de-al doilea. mare chin, mare angoasă. deşteptătorul a încercat să-l deştepte. n-a reuşit. a rămas prost.

o, virgulă, două, virgulă, că virgula e ca laptele, n-are plural. e una şi numai una, ca o soluţie matematică pe-a carei existenţă/unicitate o putem demonstra doar analitic şi de fapt n-o calculează nimeni efectiv vreodată. deci. o, virgulă, cumva mă simt. bătrână. că dacă nu mă simţeam în niciun fel, cred că era semn rău. la fel ca mâţa mea neagră pe care o chema Negruzzi.

o. suntem mulţi. dar proşti. îmi vine dor de cele patru clase. nu ale mele. ale lui ceauşescu. de ce oare. da’ cine mai ştie, că oricum nu am apucat să-l pup pe obrăjor şi să-i duc flori pioniereşti. lasă-l băh, că-i mort. să se hodine-n pacea veşnică care – o, cacofonie -, sper să nu şi-o găsească.

o. dar unde-i tineretul ăla strălucitor? parcă mai acu v’un minut mişuna p’aici. câtă frunză. câtă iarbă. n-am zis câtă cânepă indiană. ci câtă iarbă. din aia de care roade vaca-n patru stomăcele. unde-s puştii. unde-s tinerele viitoare prostituate. da’ cine-a zis că ele or să se prostitueze. ele îşi arată bucile gratis. pe hai faiv. nici măcar nu cer bani. pentru că sunt disperate după organul contondent. tre să le spună un_băjat_dă_băjat că ele-s bune. că dacă nu le zice, ele nu ştie si moare proaste. ne fe.

exact ca-n poveste. că dacă n-ar fi. puncte de suspensie. ar fi mult mai bine. şi mai curat.

unde eşti. domnule Popa de istorie. hai mai bine du-ne la cules gunoi pe deal. gunoi lăsat de alţii. hai du-ne să facem fapte bune. hai mai bine povesteşte-ne ceva frumos din cartea aia mare cu nume infinit despre religii. de eliade.

hai mai bine să plece toţi la cules căpşuni. în korea de nord.

o. tineret. o. plastic.

plecaţi, plecaţi, poate-n urma voastră se hotărăsc din nou să crească rădăcinile pe deal şi din ele copacii să se ridice dintre coastele strămoşilor.

o. planetă. ştii? oamenii sunt cancer. pentru planetă. văd oraşele din satelit. gri. cum se întind mâncând din verde. sugând din apă. suntem metastaze. unde dracu’ să mai plecăm. că nu mai e nimic de parazitat. ah. ah. să ne roadem unghiile am ajuns. poate de sub ele va ţâşni petrol.

aurul mă-ti. fă ce spun. pune ochiu şi citeşte. e greu. rândurile alea cu furnici negre sunt obositoare. ţi se zbate pleoapa de plictis. de nepăsare. de efort. şi cum zici, că-n furnici sunt cuvinte? da băh. sunt. unde băh, în semnele astea mici înşirate aici? da. păi şi cum fac să văd un lăv stori? păi citeşti. păi nu pot, mă plictisesc, mă pierd printre furnici, mă ia somnul.

o, sclipi-ţi-ar cureluşa ta de argint aurit, făr’ de care n-ai valoare, o, sclipi-ţi-ar ochişorii ăia goi. da’ numa’ de-ar sclipi odată. că nu mai e mult până la moarte. şi dup’aia nu mai ai cu ce sclipi. ştii, e uşor să mori. ştii, dincolo viermii nu consumă unghii de plastic şi extensii de păr, gene false şi pungi de silicon.

nici măcar oamenii nu mai sunt reciclabili şi biodegradabili. n-am nicio şansă să-mi crească un copac din pântec, pentru că-s dopat cu antioxidanţi, coloranţi, arome şi emulgatori.

o. noaptă bună, somn lin din plin. şapte purici pe-un cercel. cureluşă de mărgăritare cu sclipiri de geniu. şi alte urări nocturne.

o – virgulă – da