tot nu dau spaga…

Atunci e bine, n-are de ce sa va supere protestul meu, daca vorbim despre lucruri diferite. Pentru ca – va dati seama – campania pe care am de gand s-o propun nu loveste intentionat in semnificatiile personale pe care dumneavoastra le dati cuvantului „spaga”, ci bat undeva mai departe, intr-un anume fel de coruptie la nivel mic, la gainarii si nedreptati care plaseaza tara aia pe locul enspe la „nivel de trai”, la mizeria psihica pe care o inghite lumea zi de zi.

Mi-ar face placere sa se inteleaga ca ma refer la un aspect din cauza caruia Romania inca se mai afla in Evul Mediu. „Ca la noi la nimenea”, poate doar la bulgari.

Oricum eu nu renunt, pentru ca nesimtirea pe care am intalnit-o in tara cu diverse ocazii e prea mare si m-a scos prea tare din minti.

Am lasat drept „bacsis” pe masa restul primit dupa un suc de portocale la terasa numai atunci cand NU mi l-a cerut chelnerita, numai atunci cand si-a adus aminte sa mi-l aduca, fara sa pretinda ca „nu are rest”. Imi place ca omul sa fie simtit, pentru ca si eu sunt cu bun simt si stiu sa recompensez fapta buna si sarguinta din spatele lucrului bine facut.

Mi-au mers la inima oamenii din diverse institutii care NU si-au fluturat ostentativ buzunarele in fata mea (aia care au facut-o n-au primit decat multumiri verbale, pentru ca au fost nesimtiti. Sa nu ceara bacsis INAINTE sa faca treaba si mai ales sa nu-l ceara de la un elev. Sa mai astepte cel putin pana cand voi avea o slujba si un salariu).

In spitale pana si infirmierele vin sa-si agite buzunarele nervos cand apare familia bolnavului in spital, pentru ca s-au prefacut c-au cules o scama de pe patura.

Am stat 2 saptamani intr-un spital de neurochirurgie in Iasi, cand o sora a bunica-mii a fost operata. Am petrecut vreo saptamana la reanimare. Toate Migretele de-acolo FUMAU printre pacienti, profitand de faptul ca erau in coma sau inca nu se trezisera din anestezie, se asezau pe paturi langa ei si faceau comentarii de gen „ia uite ce muie are asta, crezi ca scapa?”, „fii atenta ce sunci are baba aia”.

Cand aparea familia, se infiintau toate pe langa pat si ii zambeau pacientului, discutad TARE despre faptul ca ELE au fost in tura cand pacientul a fost adus la reanimare, ca ele l-au instalat in pat.

Eram in clasa a saptea. Matusa mea operata le-a auzit comentand si le-a vazut fumand in salonul de reanimare, unde vizitatorii trebuiau sa poarte roba alba si boneta.

SI VENEAU SA CEARA SPAGA PENTRU CA AU FOST ACOLO.

Acu’ daca tot mi-am adus aminte de ele, trebuie sa le injur. Pacat ca nu aveam atunci curaj sa deschid gura, sa spun tuturor ce vedeam in spital. Trebuia sa merg la ziare, la politie, la protectia pacientului (daca exista), sa le dea pe toate afara pentru ca-si bat joc de vietile oamenilor.. si mai cer si bani pe deasupra.

Pentru cele opt ore de munca se primeste salariu. Pentru bunul simt se primeste stima. Pentru servicii extra se primesc recompense materiale.

Pentru faptul ca s-au PREFACUT ca-si fac meseria, NU SE PRIMESTE DECAT MUIE.

Vara asta toti amicii si rudele mele probabil vor primi cadou tricouri imprimate cu „NU DAU SPAGA”.

tot nu dau spaga…

Un gând despre &8222;tot nu dau spaga…&8221;

Comentariile nu sunt permise.