Simbioză estivă

Ne plimbăm aerisit prin parc,

levitând şi orbitând

într-o mare visare,

pe aripile vântului

şi ale cuvântului:

tu – în costumul tău subţire de in

iar eu – în rochia mea vişinie de yang.

Aşa ne completăm noi

pentru a nu rămâne cumva

neîncheiaţi.

Simbioză estivă

4 gânduri despre &8222;Simbioză estivă&8221;

  1. Vania zice:

    Levitând oarecând în Parcul Central din urbea de domiciliu, am rămas agăţat în crengile unui copac, astfel că a fost necesară intervenţia Pompierilor. Cu acel prilej, am apărut în premieră la ştirile de la ora 17, pe ProTV. Asta, ca să nu rămân neîncheiat…

  2. adina hutanu zice:

    Asta fiindca pisicile stiu sa se catare dar nu sa mai si coboare din copac. La ora cinci lumea isi bea ceaiul, nerabdatoare sa afle numele pisicii in premiera la stiri pe ProTV, toti bautorii de ceai au nevoie sa isi incheie biscuitii cu o veste despre eroul pompier roman.

  3. jane zice:

    vernil, pare o culoare mai degraba Yin, dar nu conteaza cand cuvintele aluneca solidar si foarte frumos…
    succes la examen!

  4. adina hutanu zice:

    Jane! Asa este! Si eu ma gandeam sa vopsesc rochia in dupa-amiaza asta!
    MULTUMESC!! Acuma fug la scoala!!

Comentariile nu sunt permise.