Mariuşa pentru o seară (Mariuşa VII)


Am primit ieri propunerea de a publica o carte autobiografică (având-o pe Mariuşa drept „personaj central”), cu sugestia de a găsi un nex pentru toate eseurile scrise despre ea..

Mi-a fost de două ori greu: mai întâi să accept ideea că Mariuşa ar putea fi expusă în văzul tuturor, povestită, dezbrăcată, dezvăluită, trădată; apoi mi-a fost greu să refuz respectiva propunere (fiind o carte la care mereu am visat), dar am reuşit să formulez un elegant „nu”, dezamăgindu-mi amicii care de acum câteva decenii mi-au urat deopotrivă „casă de piatră” şi „să ajungi s-o publici la bătrâneţe, pentru izbăvirea tuturor scepticilor si nihiliştilor, a necredincioşilor şi a celor care, după câteva decepţii, au renunţat să mai caute adevărata iubire. Mariuşa ta e menită să primească măcar atât, deoarece privindu-vă împreună, lumea ar putea înţelege lucrurile pentru care merită să trăim.”

Mariuşa mea merită mult mai mult decât să aducă alinare celor dezamăgiţi, loviţi, ignoranţi, neîncrezători. Ea merită să fie alături de mine, povestită în primul rând celor care-au cunoscut-o, celor dragi ei, celor care au simţit căldura ei din suflet.

„Ce scrii, Franz?” Poveşti pentru fiii noştri, Mariuşa, asta scriu.. basmele pe care tu le vei citi lor seara la culcare iar ei vor duce mai departe nepoţilor noştri poveştile despre bunicii lor. Scriu despre tine, pentru că dintre noi doi TU eşti cea care merită să fie povestită, îmbrăcată în straie de împărăteasă şi purtată pe brate în jilţ prin lume, sub aplauzele şi strigătele entuziasmate ale tuturor, cu atât vor fi mai fine şi mai scumpe straiele tale cu cât tu mi te-ai arătat mai simplă, mai curată, mai sinceră şi mai modestă.

De ce o venerez pe Mariuşa? Pentru că e bună? Pentru că nu are în codul genetic informaţia despre ce înseamnă să fii mincinos, parşiv, profitor? Nu doar pentru asta, ci pentru că am trăit o viaţă întreagă alaturi de ea, pentru că dinainte de a o întâlni am ştiut că asta aveam să îmi doresc cel mai mult pentru restul zilelor mele.

Cum să public o carte despre ea? Cum aş putea împărtăşi cu toţi triunghiul de găurici al Mariuşei, lacrimile ei, liniştea ei şi puterea nemăsurată de a plana deasupra mea precum un hipogrif, apărându-mă de tristete şi eşec?

Nu e drept ca eu să-mi sorb faima de scriitor pe urma vieţii noastre simbiotice, să-mi trag seva importanţei din „personajul” numit Mariuşa.

Mă voi mai gândi, întru cât prietenul meu care a venit cu propunerea nu a dorit să-mi accepte refuzul, lăsându-mi timp de meditaţie încă o săptămână. Mă voi sfătui cu Mariuşa, aş vrea să înţeleagă ce-ar simţi dacă vecinii, profesorii, elevii ei, prietenii noştri şi oricine altcineva ar putea plăti o sumă fixă în librărie pentru o seară petrecută dezbrăcând-o şi numărându-i aluniţele printre paginile cărţii mele.

Anunțuri
Mariuşa pentru o seară (Mariuşa VII)

3 gânduri despre &8222;Mariuşa pentru o seară (Mariuşa VII)&8221;

  1. Vania zice:

    În wordpress se poate face aliniere stânga-dreapta, de pe al doilea rând de butoane. Acum, mai ştiu pe cineva care preferă aşa, cu aliniere stânga…

  2. adina hutanu zice:

    Mai demult aliniam frecvent incepand din stanga, pentru a delimita mai clar cele doua coloane din pagina… Sunt novice in wordpress, ma uit inca pe la optiuni, voi incerca si aici alinierea, sa vedem cum iese.

    Am incercat-o in paginile laterale din „cuvinte din 2007” si „c din 2008”.

Comentariile nu sunt permise.