niu genereişăn

azi plec la vânătoare de instantanee! de când asteptam o zi cu soare (a se citi „o zi liberă”) întocmită special pentru acest scop!! hihihi.. sper să nu mă laud de pomană, să nu mă întorc cu mâna goală :)

trebuie să-mi clătesc retinele care se tulbură neplăcut la fiecare vizită pe un anume blog (veveve pitzipoanca punct org). nici nu ştiu de ce mă tot uit să redescopăr prostia under eighteen din ţara noastră. mi se întâmplă exact ca atunci când aveam doi ani şi aveam fobie de pene şi puf: deschideam sertarul cu mărţişoare artizanale din pene mov, roz, verzi şi îl închideam înspăimântata la loc. repetam operaţiunea hipnotic, conştiincios, perseverent, sperând să nimeresc momentul în care aveam să deschid sertarul fără să mă mai sperii, ştiind bine ce aveam să găsesc înăuntru.

mă uit pe blogul celor doua fete (apreciabilă fie intenţia dumnealor de a trezi conştiinţa naţională şi ochiul marelui public) cu speranţa că într-o zi voi deveni imună la prostie (eveniment care încă nu se întamplă, din pacate).

evident că mă enervez de fiecare dată; adică de ce despre oamenii decenţi nu aflăm niciodată nimic iar prostia bubuie peste tot? mmm?? de ce marele web e ticsit cu proaste şi proşti cu aichiu egal cu vârsta lor, de ce trebuie să bată minorii toba despre „valoare, talent, stil” despuindu-se şi arătând lumii largi tentativele lor de ţâţe, pe care dacă le-ar da cu spirt poate-ar trece de tot, chiloţii mărimea zero şi alte detalii prezentate în manieră pseudo-pornografică, tăvălindu-se pe covorul persan al mămăiţei, ridicând picioarele în tavan, strâmbându-şi feţele lor netede de copii proaspeţi, ascunzându-le sub straturi groase de fard, încordând botul ca nişte traseiste fără dinţi? de ce vor fetele astea – care nu ştiu ce înseamnă ortografie – să se arate lumii întregi drept curve „obosâte”? de ce-şi crăcănează ele paiele şi spaghetele de picioare pe hol, pe la budă în cine ştie ce club mizerabil, euroii lunari primiţi de la părinţii plecaţi la munca în cine ştie ce ţară, lesa de aur din jurul gâtului, mai groasă decât degetul mare? de ce nu ştiu să scrie???

de ce nu ştiu să scrie?!?!?! s-a înfundat ţeava de învăţători în ţara aia? nu mai ştie nimeni că „voi merge” nu se scrie „v-oi merge” şi că „îmi place” nu se scrie „î-mi place”??? îmi traduceţi – vă rog – o propoziţie de genul: „poop yo snt pryntzessa sy kr n m plke s sg poola, m bany sy snt tlntata, i-my plk bayetzy k bany mooltzi, kr n prycp n knteazzza, n-e vdm n klub joy sy vynery. ptr krve – styu k m-a ynvydyatzy sy vre-ty s fi-ty k mn, da navet-y km” şi alte nonsensuri d’astea???

da’ de ce oare subspecia vertebratelor bipede sapiens sapiens neted-creieratelor trebuie să împânzească străzile, localurile, şcolile, uebsaiturile?? cum trec plozii ăia prin scoală? ce învaţă? ce fac profii ăia? pe baza căror cunoştinţe îi trec clasa?

netedcreieraţii – din păcate – vor creşte şi netezimea creierului odată cu vârsta, ei vor fi ai viitorului patriei minunaţi miniştri, minunată clasă muncitoare, minunaţi profesori, minunaţi oameni care ne vor reprezenta oriunde, pe care îi vom asculta la radio şi la tv, care ne vor făuri nouă legile, care ne vor plăti nouă pensiile…

la cinşpe ani eram fericită să-mi scot alocaţia şi să-mi cumpăr cu ea 2 kile de căpşuni exotice în luna martie – d’alea dă la spanioli – şi să le mănânc pe dig la Ciric legănând picioarele împreună cu prietena mea cea mai bună.. jucam volei şi badminton în curtea şcolii în vacanţa de vară. aveam campionate de tenis cu piciorul în faţa blocului. mergeam la ţară la străbunica-mea şi culegeam cireşe din copaci. ieşeam în Corso la suc cu grupul de prieteni din liceu;

rebeliunea şi curiozitatea tipice vârstei se manifestau în privat: fumam, făceam nopţi albe cu ţigări „Maro”, Echoes de la Pink Floyd şi lapte Dorna la cutie, învăţam Tatăl Nostru în latină – pentru că ni se părea ceva venit de pe altă lume -, citeam, citeam, citeam.. scriam poezii, uneori cântam la pian Sonata 1 de Mozart pentru prietenii mei şi mă scuzam că nu-s obişnuită să am public.

chiuleam pentru că unor profi oricum nu le păsa dacă eram sau nu în clasă şi ştiau ceva mai puţină materie decât ştiam noi, mergeam în timpul orelor să stăm în parcul din spatele Junimii, în Clubul Presei (iarna) – să citim pe roluri imitând vocea lui Sergiu Nicolaescu (cu tonul pe care zicea: „mai ţii minte, eram în lagăr.. ne hrăneau numai cu paine şi apă..”) Marchizul de Sade şi nu mai ştiu ce tâmpenii cu 11000 de vergi de pe la Apollinaire şi ne rostogoleam de râs văzând ce poa’ să iasă.. sau mai mergeam la Teatrul Luceafărul, în faţă, pe trepte, să dezbatem proza fantastică a lui Eliade şi să ne dăm cu părerea despre viaţa de după moarte.. şi de la cei paişpe-cinşpe ani pe care-i aveam atunci n-au trecut decât alţi zece.

DAR SCRIAM CORECT!!! sau cel puţin încercam, voiam, ne doream să ne jucăm şi noi de-a scriitorii şi de-a poeţii.. iar când vedeam că în română nu ne iese, o dădeam pe engleză şi ieşea.

cine ştie ce explozii nucleare au avut loc la zece ani după ce ne-am născut noi, dar generatia nouă a ieşit (aproape integral) iremediabil cretină, snoabă, curvă, obsedată de kitsch, incultă, indiferentă, ignorantă.

mă rog, am trecut şi azi prin capitolul răcirea gurii de pomană.. pa, am plecat la pozat!

Anunțuri
niu genereişăn

Un gând despre &8222;niu genereişăn&8221;

  1. scoti niste posturi cand esti indignata .. vai de minecrud de adevarate, sau adevarat de crude .. cred ca amandoua pana la urmadistractie cu pozele :)

Comentariile nu sunt permise.