triunghiul de găuri al Mariuşei


link imagine

foarte frumoasă ai fost tu mai demult, Mariuşo!
5 vieţi mi se pare c-au trecut de-atunci, poate chiar 6 din vremea când căutam pe tine cu limba locul din care îţi porneau picioarele;
mult am mai căutat locul acela, ţin minte că începusem să cercetez pornind din creştet, te-a amuzat mult chestia asta. vreo două nopţi mi-a trebuit până să ajung acolo, am bătut cale lungă mirosind circa 2 metri pătraţi de piele, por cu por. dar l-am găsit.

minunat loc mai era acela de unde creşteau picioarele tale! am vrut să-mi fac fundaţia casei acolo, să pun piloni, să torn ciment şi să-mi imprim în el palmele, aşa cum făceam în copilărie şi cum fac vedetele când îşi inaugurează plăcuţele memoriale pe trotuar. voiam să scot din anonimat pântecele tău, înfigându-mi palmele în el. voiam să zgârii cu băţul: „mine forever” pe burtica ta rece din beton moale.

Mariuşa mea cu sâni ciudaţi: îmi plăcea să mă joc dimineaţa înainte să te trezeşti, pe furiş, să-ţi violez sanii cu degetul, să mă amuz că sfârcurile tale se întăreau în somn şi rămâneau în interior, dupa cum le apăsam eu, în gropiţele săpate de mine cu degetul. Mariuşa mea cu găuri de sfârc; băgam în ele vârful limbii şi tot nu te trezeai; sugeam sfârcurile şi le trăgeam afară şi tu încă dormeai. Mariuşa cea cu buric triplu: buricele sânilor şi buricul pântecelui. Triunghiul de găuri al Mariuşei.

te trezeai abia când se făcea lumină şi soarele era prea puternic pentru ca eu să mai pot ţine ochii larg deschişi.. tu abia atunci îi deschideai, când mie îmi curgeau lacrimi de efort, chinuindu-mă să nu-i ţin mijiţi.

te intindeai pe tot patul, împingând cu palmele peretele, mieunai, clipeai, plescăiai din buze, îţi era sete, încordai picioarele, te scărpinai pe umăr şi te frecai la ochi, vedeai sfârcurile zgribulite şi pufneai în râs: „ce mi-ai mai făcut?!”

te puneam să ghiceşti – spune tu, ce crezi că ţi-am facut.. de ce s-au zbârcit bomboanele tale?

râdeam si îmi promiteai răzbunare de fiecare dată deşi ştiai foarte bine că n-aveai nici o şansă, fiindcă somnul tău era ca şi tine, din ciment moale iar al meu era din puf. tu dormeai, eu nu. asta a fost dintotdeauna diferenţa dintre noi. în rest nu ne deosebeam prin nimic.

„bună dimineaţa oglindul meu” îmi spuneai în timp ce-ţi acopereai jucăriile cu cearşaful. de ce le acoperi? „pentru că te-ai jucat destul cât eu dormeam. am să mă răzbun la noapte.” răzbună-te acum, te rugam eu. merit o pedeapsă năprasnică! m-am pregătit psihic pentru asta, astept să mă zgudui.

„eşti un şmecher, asta nu-i pedeapsă!”

Aşa e Mariuşo, eram un şmecher şi tu erai din ciment moale şi aveai trei găuri mici la vedere şi alte două ceva mai ascunse şi mai calde, le vedeam în faţa ochilor în momentele cele mai nepotrivite: pe la serviciu, pe stradă, prin autobuz, mă feream de ele ca de dracu.. eram un şmecher cu vedenii, bântuit de pentagonul tău de găurici.

Anunțuri
triunghiul de găuri al Mariuşei