în loc de m@il

motto: sper să nu devin profă, iar dacă devin – să nu fiu ca mulţi dintre cei care mi-au fost mie profi. a, şi să nu-mi treacă vreodată prin cap să candidez la primărie.

introducere: ce-am mai făcut în ultima vreme?

intrigă: un alt examen – proiectare IV

desfăşurarea acţiunii: în ultimele două-trei săptămâni am avut de făcut, desfăcut şi refăcut (orar de lucru: in jur de 18 ore pe zi, pe principiul: ştii când începi lucrul dimineaţa, dar nu ştii când se va termina) un proiect anual. nu ştiu cum s-a nimerit, numai muzee am proiectat anul ăsta. aici muzeul ceramicii – Albisola (prov SV) care chiar se va face (nu de la sine, evident), din câte a gângurit primarul Albisolei, aflat în ultimul său an de mandat. ceea ce bănuim io şi alţii ca mine e că de fapt vrea să plece glorios, aducând pe ultima sută de metri o măreaţă plăcintă cu varză pentru naţiune: proiect de multe zerouri d’alea care induc hipnoză colectivă cetăţenilor. vrea să lase „ceva în urmă”, cel puţin o iluzie.
sper că toţi politicienii mincinoşi (pleonasm) vor ajunge în iadul politicienilor.

deznodământ: domnul primar (articulat cu articol hotărât – primarele) va alege unul dintre cele 50 de proiecte individuale pe care noi le-am prezentat pe la diverse workshops. iată versiunea adinei:

pentru format mare, iaca lincu: http://picasaweb.google.it/adina.hutanu.84/LABPROGETTAZIONEIV

Anunțuri
în loc de m@il

răstălmăciul driblic

azi predicăm despre fiul sfântului Absurdie Ponositul – singurul sfânt care a avut copii născuţi prin viu grai şi hrăniţi cu şoapte – şi al maicii Sarafania. de la tatăl sau Măzarie a învăţat să citească Sfânta Sculptură şi să-i înţeleagă rostul. de la maică-sa nu a învăţat nimic, ea nu avea timp pentru el; la grădiniţă, Măzarie s-a împrietenit cu un băieţel special: fiul Sfântului Puf – stratosfenticul cel mai cunoscut din întreaga Molcomie.
eu nu cred în instituţie. eu nu cred în constituţie. nu cred în patrafir, cvintafir şi sextafir, firapăr şi rostopască şi nici în mărgăritare sau gărgăritare, în parastas şi mărastas, pepenostas şi strugurostas. prunostasul e ceva mai convingător.
nu cred nici în ascultism şi consultism, ocultism şi binoculism.
eu cred. spiritul este. dumnezeu este. oriunde. cu D Mare.
şi la teatru merg mai rar. acolo nu trebuie să repet de trei ori acelasi semn la intrare şi la ieşire.
blasfemie.
blamesfenie.
biscuiţi şi triscuiţi cu cremă de alune acoperiţi cu ciocolată amăruie. ling crema. arunc biscuiţii. triscuiţii sunt de păstrat, la fel ca trifoii cu patru foi. ciocolata îmi rămâne invariabil pe buricele degetelor. o ling şi pe aia.
napolitane. tilapanone. nanopilate.
pilonanate.
o noaptă bună, două noapte bune..
.. TREI noapte bune (urmând sfatul lui Vania întru caracterul mistic al urării de încheiere)

răstălmăciul driblic