noaptea macilor


pentru noi.
pentru cei care nu se vor mai trezi mâine dimineaţă..
ne străduim să nu aţipim deloc în ultima noastră noapte.
ne înlănţuim frunzele.
lăsăm luna să ne mângâie petalele.
ultimii fluturi să-şi agite aripile groase printre noi.
fluturii pufoşi.
fluturii grei.
aripile lor precum cortina vişinie din tafta se vor închide peste ochii noştri, în locul pleoapelor, care vor rămane căscate pentru totdeauna.
fluturii de noapte, cu blăniţa de pe spinare.. fluturii-bondar.
ne unim să privim luna în lanul de maci.
luna ascunsă în păcură. în pătură. în pajură. în papură.
luna în maci.
noaptea mişună printre macii cu petale de fluturi grei.
luna lunecând prin smoală, murdărindu-se de abur.
acolo mergem noi toţi.
acolo pleacă sufletele noastre, în timp ce fluturii ni se transformă în pleoape.
înspre lanul de maci păşim noaptea şi ne întindem moleşiţi în iarbă, pentru ca macii noi şi proaspeţi din nările noastre să încolţească.
când explodează roşu – din bobocul crud şi aspru –
macul meu de noapte
se uită spre lună
respirându-i ceaţa din jur.

noaptea macilor