the end ?

…..

Anunțuri
the end ?

coaste

un fel de dor cu amandoi pumnii
imi bate intre coaste.
si frica tot de coaste cu ghearele
se prinde, ca de gratii un prizonier.

pe coaste nerabdarea se inalta,
rasucindu-se printre ele ca un vrej incolacit.
sub coaste un fel de ciocan incearca sa indrepte
lumea viselor cu bataile lui.

coaste

iarna

in hora fulgilor vreau sa ma prind.
impreuna cu ei jos cand ajung,
in pamantul cald sa ne topim.
eu si fratii mei sa racorim tarana
pentru ca cei din urma noastra sa se poata asterne.

fulgii-urmasi o patura moale sa ridice
peste mine si peste pamantul inghetat,
sa alunge vara din lume.
din ei vantul gheata sa faca:
neteda si lustruita sa fie
oglinda pentru noapte si pentru soare.

iarna

penelopa

mi-am tesut parul intr-o seara.
din el am facut o barca.
din barca sa pot sari.
in apa neagra, in apa larga.

cu mainile si cu picioarele parul mi-am tesut
precum paianjenul din baie,
am numarat ochiurile din impletitura lui si mi-am facut
un covor fermecat pentru calcaiele cele cu aripi.

parul crestea din el cand teseam,
se-ntindea peste lume precum frica.
infasuram in el grijile ca-ntr-o broboada
si-ntr-un varf de brad legam bocceluta mea castanie si-ncalcita.

teasta goala ca un ou imi ramane numai mie
fara parul in care lumea mi-am tesut.
vantul pe langa tample sa nu mai gaseasca vreo suvita
si-n ochi niciodata umbra sa nu-mi bata.

in dansul meu rotit numai rochia sa se ridice.
capul meu ca o minge de lut copt la soare
cand se-nvarte sa para ca sta pe loc.
chipul lin ca ceafa vreau sa-mi fie
si tamplele aidoma fruntii:
toate netede si curate,
albe sa fie barbia si crestetul.

penelopa

oda fara nume

sa cante despre lume, despre viata si despre padure.
si muzica din Ea sa se-ntrupeze, din Ea sa porneasca dansul. ritmul sa fie pasii Ei si zbuciumul parului cu maci rosii din cozile impletite pe tample.
calcaiele sa bata pamantul si prin piept sa rasune tobele.
sa bata cu inima si cu pleoapele.
sa bata cu palmele aerul si-apoi sa-l respire si sa-l strige. sa-l faca sa FIE.
rochia de in larga sa roteasca pamantul ametit si sa-l dezvarta pana la ultimul cerc, inainte de care totul statea pe loc.
zapada si petalele de mar in parul Ei sa faca o cununa.
in dansul Ei descult sa deseneze Viata si Lumina. din zambet Ea sa dea culoare cerului si marii, lanului si muntelui, raului si pietrei.
Ea sa fie Tot si fara dansul Ei nimic sa n-aiba Vis.
Ea sa plamadeasca stancile si vaile, din talpile Ei goale sa se-ntinda in pamant radacinile a tot ce este Verde.
din privirea Ei sa infloreasca toate petalele si din plansul Ei sa se scuture semintele.
la poalele Ei sa incolteasca iarba si mieii sa pasca din ringul Ei de dans.

Ea nu doarme. Ea sterge ziua si noaptea, alcatuind din Toate un Vis.
Ea nu stie cuvintele. Ea fara intuneric si fara moarte va ramane.
Ea nu stie grijile si dansul Ei este neintrerupt.
Ea nu cunoaste frica si-n parul Ei sunt valuri numai de iubire.

in nebunie si visare nu incap sfaturi, nici amenintari. pentru ca-n bratele ridicate cu degetele desfacute si palmele albe sta Speranta.

in dansul Ei rotit cu El se intalneste fara sa-l vada sau sa-l cunoasca vreodata. pentru ca asemeni Ei, El Este.

in lumea Ei cu maci nimic nu-ncepe si nici nu se termina.
Ea nu-ntelege Timpul si Asteptarea nu exista. nimic nu se intampla asa cum nimic nu se destrama pentru ca totul e iubire.

cu toti copiii si cu mortii, cu cei ce vor veni si cei care-au plecat Ea paseste in cerc.
prin Ea se nasc si-n Ea se-ntorc toate frunzele, curcubeul si stelele.
in parul Ei despletit isi gasesc toate vietatile mangaierea si Ea aduce somnul celor obositi.
pe Ea o roaga oamenii sa rada-n hohot atunci cand au nevoie de Lumina.
in numele Ei, fara sa stie, toti coboara pleoapele o clipa atunci cand fac dragoste.
in dansul Ei se unesc oamenii si din visarea Ei se nasc toti fiii.

cu Ea se alina toti atunci cand parintii lor coboara tacuti sub primul pumn de tarana.
langa Ea plang toti atunci cand fiii lor se-ntorc in pamant inainte de vreme si cu rochia Ei lacrimile lor se sterg.
in poala Ei se leagana copiii fara nume si frica lor si disperarea-n sanul Ei se pierd.

oda fara nume