luna plina

sunt eu. aici. in varful patului.. gandindu-ma la tot.
trebuie sa scriu despre TINE.
pentru ca tu esti tot ce am mai bun. si esti tot ce am mai rau. toate sunt din cauza ta. si datorita tie pot sa scriu.

tu nu ai vrut niciodata sa alegi. te cunosc mult prea bine. stiu ca poti sa fii orice ai vrea sa devii. stiu ca tocmai de asta nu vrei sa te hotarasti. alegand un singur rol le-ai distruge pe toate celelalte. mai mult decat atat, ai ucide speranta, ai alunga Visul.

n-ai renuntat niciodata la nimic. doar ai amanat. pentru cine stie cat timp. dar toate sunt inca acolo, si cateodata le insiri pe masa. ca in prima zi, cand ai ales stiloul. apoi banii. apoi peria de par si oglinda. apoi florile. cartea de colorat. muzicuta.

la fel si acum. le rasfiri in gand pe toate. si refaci vechiul joc. mereu atingi altceva prima oara. sa vedem ce va fi de data asta. schimbi ordinea lor pe masa, alegi cu ochii inchisi, pentru ca le cunosti mult prea bine si nu te mai surprinde nimic.

zambesti, pentru ca recunosti forma. ai ales o fotografie. urmeaza o perioada plina de amintiri. melancolie. lucruri uitate. de fapt, nu uitate. amanate. lasate in pace. pentru mai tarziu.
acum a venit vremea lor. cele de astazi vor mai astepta.

ai putea deveni orice. orice. crede-ma. te vad de atata vreme, iti observ jocul, ma bucur odata cu tine cand incerci lucruri noi.

incepi tot timpul altceva. pentru ca vrei sa vezi ca inca mai poti alege. vrei sa iti dovedesti ca poti. cand ajungi sa te pricepi tot mai bine, cand simti ca ai lasat deoparte celelalte posibilitati, te ingrijorezi. te sufoci. ai nevoie de toate pentru a putea continua. ele nu pot muri. nu au voie.

te vad invatand, citind, scriind, desenand, facand fotografii, cantand la pian. te vad scotand genuncherele din sertar, te vad alergand.

te vad peste tot si nu apuc sa ma obisnuiesc cu tine, pentru ca mereu te schimbi si alegi altceva de pe masa.

in seara asta te-ai linistit. te-ai urcat pe pat sa te uiti la luna plina.

ai inceput sa scrii despre mine. intotdeauna m-am gandit ca vei deveni scriitor. ti-au spus si altii lucrul asta, pentru ca ii uimeai cand scriai ceva nou.

nu ai vrut sa scrii. mi-ai spus ca tu nu scrii pentru ceilalti. nu scrii la comanda. nu scrii decat atunci cand simti ca ai ceva de spus. cui? TIE, mi-ai raspuns.

stiu ca nu poti scrie doar pentru mine. scrii pentru toti ceilalti. paradoxal, intotdeauna te-ai izolat, ai preferat visul si nu viata de zi cu zi, pe care o vezi ca pe un context. un context pentru CE?
-i-ai indepartat pe ceilalti. nu vei mai avea cititori.
-nu-i nimic, am alte lucruri de facut. pot sa desenez. si voi reincepe sa scriu atunci cand stiu ca ii voi putea surprinde cu asta. acum sunt prea obisnuiti cu faptul ca eu scriu. trebuie sa uite. sa le fie dor. sa mai vada si altceva de la mine.

ti-am zambit, pentru ca stiu ca tu nu vei creste niciodata. tu esti cauza si scopul tuturor lucrurilor.
te-am mangaiat pe par, pentru ca stiu ca iti este greu sa fii asa cum esti.
te-ai inchis intr-un glob. te-ai incuiat in ziua aceea vrajita, in care aveai toate obiectele pe masa si trebuia sa alegi unul, desi te fascinau toate.
inca le alegi. inca le schimbi ordinea.
tu si luna. ea nu creste niciodata mai mult decat atunci cand e plina. nu se depaseste. nu-si iese din sine. nu-i cresc colturi. nu-si schimba culoarea. dar trece prin toate fazele. iar si iar.

luna plina