semnatura. cuvintele. (3)

ei au impresia ca au inteles ceea ce scriu numai atunci cand s-au regasit oarecum in cuvintele mele. eu stiu asta si totusi de ce nu incerc sa personalizez mai mult ceea ce scriu, astfel incat sa fie numai despre mine, sa nu mai fie povesti universale despre iubire si copilarie, ci numai ale mele?

pentru ca B este un blog, iar eu nu scriu aici doar pentru mine. daca ar trebui sa inteleg doar eu as scrie probabil, ca mai demult in jurnal, doar initialele fiecarui cuvant din fraza. A P C G, E U V D T C P T, de exemplu. si ca sa nu uit despre ce era vorba, faceam un desen mic, o schita, sus in dreapta pe foaie, langa data.

marele compromis este urmatorul: eu scriu pentru ca ei sa ma inteleaga, sa se recunoasca pe ei insisi in povestile mele, iar ei citesc tocmai pentru ca se regasesc in cuvinte sau pentru ca isi pot imagina cu usurinta ca ar face parte din poveste. eu continuu sa scriu, pentru ca imi place sa fiu citita. cerculet vicios de nevoi.

scenariu de piesa de teatru, in care personajele sunt spectatorii, toti odata, sau cate unul, pe rand. in zilele in care nu citeste nimeni, raman eu sa joc in piesa, o probez ca pe-o mantie, sa vad cum imi vine, dupa ce-am croit-o pe masura universala si-am pus-o in vitrina.

Anunțuri
semnatura. cuvintele. (3)