din seria "dialoguri de pe Ring": iminentza

el sta in picioare si se uita la ea.
se uita lung, de ceva timp. de vreo doua saptamani.
ea incearca sa-l ignore, dar se simte privita, simte punctul de pe frunte in care si-a infipt el ochii ca pe o insecta care sta pe loc si da din picioare, ca pe un gandacel care se zbate, prins intr-o panza de paianjen.
de ce in momentele in care ai mare nevoie sa te poti uita in alta parte nu reusesti sa-ti desprinzi nicicum privirea?
– ai sa-mi faci gaura in frunte, unde ti-ai fixat ochii, daca te mai uiti mult.
– AS VREA sa-ti fac o gaura in frunte, sa intru acolo cu totul si sa inteleg ce se petrece in mintea ta.
ea se uita in jos spre varfurile papucilor si le pune o intrebare:
– ce asteptam, de ce stam aici?
papucii nu raspund. el crede ca intrebarea i-a fost adresata. raspunde:
– asteptam sa vina vremea sa plecam in alta parte.
– in ce parte?
– fiecare in alta parte.
– nu putem astepta la o cafea sa vina vremea aia?
– mai bine stam aici, pentru ca simt ca se apropie. as vrea sa ne poata gasi cu usurinta, sa nu ne mai ascundem.
– si tu unde o sa pleci?
– asta nu te mai priveste.
– si eu unde o sa plec?
– nu stiu si-am sa te rog nici sa nu-mi spui, atunci cand te vei hotari sa pleci.
– pai eu nu vreau sa plec nicaieri.
– stiu. numai ca eu plec, iar la intoacere cred ca n-am sa te mai gasesc.
– dar ai sa ma cauti?
– nu.
Anunțuri
din seria "dialoguri de pe Ring": iminentza