din pat

stam intinsi, tu cu mainile incrucisate sub cap si eu intr-un cot, ca taranii lui van gogh.
cerul vine peste noi prin cupola de sticla.
avem o casa. cu platenariu in dormitor. sub noi se intinde un pat patrat.
ne invelim cu patura neagra si veche, plina de intepaturi, prin care ghicim lumina zilei de dincolo. si o taietura ceva mai mare, facuta anume incat sa nu ne temem de intuneric in timpul noptii. i se spune Luna.

Anunțuri
din pat

pentru a doua oara in ultimele cateva zile visez ca incepe un razboi. ma trezesc ingrozita si mi-e frica sa ma uit pe fereastra. vad si aud explozii indepartate, dimineata cand rasase soarele, oameni pietrificati de frica. sirene. fum. strazi pustii. nu stiu cum sa explic ce se citeste in ochii lor. cu siguranta si in ai mei.

ne simtim ca niste jucarii, ca un puf de papadie, ca un fel de spice in lan. nu este nici o regula, dintr-o clipa intr-alta poate sa plece oricare dintre noi. hazardul. nici macar norocul. nici macar dumnezeu.

furnici. puncte. fire de praf. asta suntem in cosmarul meu. si ne uitam incremeniti spre cer, asteptand sa se intample ceva dintr-un moment in altul. suntem siguri ca dupa ziua aceea nici unul dintre noi nu va mai fi la fel, pentru ca va fi pierdut pe cineva drag.

stim ca ASTA este tot, si ca mai departe nu putem ajunge. stim ca nu depinde de noi. ne uitam unii la altii si ne dam seama ca e posibil ca peste cateva secunde, unul sau mai multi dintre noi, la intamplare, sa plece.

e un sentiment groaznic. ma trezesc si nu pot sa scap de el toata ziua. cred ca ni s-a transmis in sange frica de razboi, de la bunicii si stra-bunicii nostri. prea bine o cunoastem desi nu am trecut niciodata nici macar pe-aproape de ea, din fericire.

vise cu pijamaua pe dos

poarta eticheta „stim ce-ar spune freud”..

despre visul in care eu ma plimb si ma-ntalnesc cu mine in parc. eu stand pe-o banca de vorba cu mine. eu in bratele mele gandindu-ma la trecatoarea care sunt tot eu.

visul in care piesa de teatru sunt de fapt trei piese jucate in paralel. tu alegi una dintre ele, eliminandu-le pe celelalte doua. maine te intorci si alegi alta, care o anuleaza pe cea de azi.

visul in care compui o simfonie si stii notele tuturor instrumentelor. pana la pranz uiti tot. ramai doar cu linia melodica principala obsedanta, fara farmecul din vis.

visul in care deschizi multe usi insirate de-a lungul unui coridor intunecat. stii ca sunt acolo doua usi speciale: una pe care, daca o deschizi, te trezesti: usa Viata. alta prin care, daca treci, nu te vei mai putea intoarce niciodata: usa Moarte.

visul compus din cadre, ca niste fotografii vechi cu tenta verde. visul static.

visul in care esti regizor si actor. visul genial.

visul in care te uiti in oglinda si nu te vezi.

visul in care ai parul atat de lung incat lumea paseste pe el fara sa-si dea seama.

visul in care iti revezi bunicii, stiind ca ei sunt morti. ii intrebi ce mai fac, iar ei iti povestesc cum e „acolo”.

visul in care afli ca cineva urmeaza sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata. vis in care vine sa iti spuna ca va pleca si sa te sarute pe frunte. vis din care te trezeste un telefon. cei apropiati te anunta ca a plecat.

visul in care iti spune ca nu te mai iubeste, fapt care intr-adevar se va intampla abia dupa doua luni. cand te trezesti si i-l povestesti se supara, iti spune ca ti-ai pierdut mintile, pentru ca nu a mai fost niciodata atat de indragostit ca in clipele acelea. tu stii ca nu minte. si visul nu are nici un sens, nici un motiv in afara de frica. vis care apoi s-a intamplat pentru ca l-ai visat. sau poate ca l-ai visat pentru ca urma sa se intample.

visul in care il cunosti cu mult timp inainte de a-l intalni.

vise cu pijamaua pe dos

luna plina

sunt eu. aici. in varful patului.. gandindu-ma la tot.
trebuie sa scriu despre TINE.
pentru ca tu esti tot ce am mai bun. si esti tot ce am mai rau. toate sunt din cauza ta. si datorita tie pot sa scriu.

tu nu ai vrut niciodata sa alegi. te cunosc mult prea bine. stiu ca poti sa fii orice ai vrea sa devii. stiu ca tocmai de asta nu vrei sa te hotarasti. alegand un singur rol le-ai distruge pe toate celelalte. mai mult decat atat, ai ucide speranta, ai alunga Visul.

n-ai renuntat niciodata la nimic. doar ai amanat. pentru cine stie cat timp. dar toate sunt inca acolo, si cateodata le insiri pe masa. ca in prima zi, cand ai ales stiloul. apoi banii. apoi peria de par si oglinda. apoi florile. cartea de colorat. muzicuta.

la fel si acum. le rasfiri in gand pe toate. si refaci vechiul joc. mereu atingi altceva prima oara. sa vedem ce va fi de data asta. schimbi ordinea lor pe masa, alegi cu ochii inchisi, pentru ca le cunosti mult prea bine si nu te mai surprinde nimic.

zambesti, pentru ca recunosti forma. ai ales o fotografie. urmeaza o perioada plina de amintiri. melancolie. lucruri uitate. de fapt, nu uitate. amanate. lasate in pace. pentru mai tarziu.
acum a venit vremea lor. cele de astazi vor mai astepta.

ai putea deveni orice. orice. crede-ma. te vad de atata vreme, iti observ jocul, ma bucur odata cu tine cand incerci lucruri noi.

incepi tot timpul altceva. pentru ca vrei sa vezi ca inca mai poti alege. vrei sa iti dovedesti ca poti. cand ajungi sa te pricepi tot mai bine, cand simti ca ai lasat deoparte celelalte posibilitati, te ingrijorezi. te sufoci. ai nevoie de toate pentru a putea continua. ele nu pot muri. nu au voie.

te vad invatand, citind, scriind, desenand, facand fotografii, cantand la pian. te vad scotand genuncherele din sertar, te vad alergand.

te vad peste tot si nu apuc sa ma obisnuiesc cu tine, pentru ca mereu te schimbi si alegi altceva de pe masa.

in seara asta te-ai linistit. te-ai urcat pe pat sa te uiti la luna plina.

ai inceput sa scrii despre mine. intotdeauna m-am gandit ca vei deveni scriitor. ti-au spus si altii lucrul asta, pentru ca ii uimeai cand scriai ceva nou.

nu ai vrut sa scrii. mi-ai spus ca tu nu scrii pentru ceilalti. nu scrii la comanda. nu scrii decat atunci cand simti ca ai ceva de spus. cui? TIE, mi-ai raspuns.

stiu ca nu poti scrie doar pentru mine. scrii pentru toti ceilalti. paradoxal, intotdeauna te-ai izolat, ai preferat visul si nu viata de zi cu zi, pe care o vezi ca pe un context. un context pentru CE?
-i-ai indepartat pe ceilalti. nu vei mai avea cititori.
-nu-i nimic, am alte lucruri de facut. pot sa desenez. si voi reincepe sa scriu atunci cand stiu ca ii voi putea surprinde cu asta. acum sunt prea obisnuiti cu faptul ca eu scriu. trebuie sa uite. sa le fie dor. sa mai vada si altceva de la mine.

ti-am zambit, pentru ca stiu ca tu nu vei creste niciodata. tu esti cauza si scopul tuturor lucrurilor.
te-am mangaiat pe par, pentru ca stiu ca iti este greu sa fii asa cum esti.
te-ai inchis intr-un glob. te-ai incuiat in ziua aceea vrajita, in care aveai toate obiectele pe masa si trebuia sa alegi unul, desi te fascinau toate.
inca le alegi. inca le schimbi ordinea.
tu si luna. ea nu creste niciodata mai mult decat atunci cand e plina. nu se depaseste. nu-si iese din sine. nu-i cresc colturi. nu-si schimba culoarea. dar trece prin toate fazele. iar si iar.

luna plina