explicatii pentru oamenii mari

cand eram copil stiam multe lucruri.

eram convinsa ca oamenii mari le stiu la fel cum le stiam eu, dar cu timpul s-a dovedit ca nu era asa..
imi amintesc destul de putine teorii proprii din copilarie, pentru ca intre timp am devenit om mare. dar unele persista, au ramas proaspete, am incercat sa am grija de ele, sa nu se piarda, pe masura ce oamenii mari ma convigeau ca adevarul era altul.. a trebuit sa le explic urmatoarele lucruri (iata putine dintre lucrurile in care credeam, si despre care inca imi aduc aminte). Oamenii mari vor spune ca sunt absurde si cu siguranta vor rade.. din pacate. iata:~ cum apar oamenii: toate fetitele din lume au in ele, inca de mici, un fel de sambure, spre deosebire de baieti, care nu au asa ceva. de asta numai ele pot sa devina mame cand cresc. pe masura ce fetitele cresc, creste si samburele, si cand e timpul potrivit (perioada care difera de la fetita la fetita, pentru ca fiecare traieste diferit fata de celelalte, si mananca altceva) samburele se transforma intr-un copil foarte mic, extrem de mic, cat un sambure, dar e copil. in cateva luni creste, si fetita merge la doctor sa ii scoata samburele – care a devenit copil – si se transforma in mamica.

~ despre par: de ce au oamenii mari par acolo unde copiii nu au?.. aici explicatia e foarte simpla, pentru ca atunci cand e vorba despre oameni mari, spunem ca este „rusine” sa se vada partile corpului care pentru copii sunt la fel ca toate celelalte parti ale corpului. copiii nu au par acolo, pentru ei nu e rusine sa se vada ceea ce este. de aceea pe plaja, la mare, copiii stau dezbracati, iar oamenii mari poarta costum.


~ despre cer: cerul este mereu luminos, chiar si noaptea. numai ca noaptea, atunci cand oamenii trebuie sa doarma, cerul este acoperit de o patura bleumarin. patura fiind extrem de veche (adica de cand e lumea), e mancata de molii, are gauri si multe sparturi. stelele sunt gaurile din patura prin care se vede lumina de dincolo. Luna este o gaura mai mare, facuta anume ca sa nu fie bezna.

~ despre Miezul Noptii: personaj care apare in lume atunci cand ceasul electronic de pe noptiera arata „0:00”.. combinatia de trei zerouri anunta faptul ca Miezul Noptii vine, fioros. el trebuie sa ii gaseasca pe oameni dormind. altfel se intampla ceva rau. [aici lipsesc informatii cu privire la acest „ceva rau”.. nu am conservat decat sentimentul prevestitor de „ceva rau”, si mai putin lucrul rau in sine. asta pentru ca nici un copil nu are nevoie de explicatii suplimentare atunci cand intelege senzatia de primejdie. numai oamenii mari au nevoie sa inventeze categorii pentru pericole.]

~ despre unghii: unghiile se rod cu dintii atunci cand cresc, pentru ca deranjeaza la joaca.

~ despre Mos Craciun: vine atunci cand uiti pentru o clipa ca el trebuie sa vina. Profita de cea mai mica neatentie a copiilor, cand ei merg pana la baie, sau cand se uita la televizor, sau cand ies pana afara sa faca oameni de zapada, sau cand mama ii duce la Oraselul Copiilor. Mos Craciun se ascunde, pentru ca nu conteaza decat faptul ca el vine, persoana lui nefiind atat de importanta in sine.

~ despre pisici: iubeam pisicile „grena” [gri adica, dupa cum am fost corectata], si le spuneam asta foarte des, si de fiecare data aveam mari emotii cand le impartaseam ceea ce simteam pentru ele.

~ despre rame si musuroaie de furnici: ramele sunt pentru joaca si pentru pescuit. sunt reci, elastice si se rup foarte greu atunci cand le intinzi. sunt comice. musuroaiele de furnici nu trebuie stricate, pentru ca acolo se ascund ouale de furnica, extrem de pretioase.

~ despre prezentul continuu: „sta si fuge”. actiune descrisa prin doua verbe antitetice, care surprind momentul initial si pe cel imediat urmator, atat cat si actiunea in sine. expresie care subliniaza dinamismul, se refera la faptul ca personajul care indeplineste actiunea este concentrat asupra a ceea ce face, „focusat”, cum s-ar zice :)) e un fel de gerunziu la prezent, compus din doua verbe care sa exprime ceea ce in alte limbi au inventat deja, prezentul continuu „to be doing something”.

~ a face remoctzii: cuvint de origine mie in prezent necunoscuta.. am pierdut mare parte din semnificatiile vocabularului limbii mele inventate. oricum, e
ra vorba despre un joc pe care il faceam afara, cu multe betzisoare culese de prin gardul viu.

~ semnificatia pentru „costa mult” era: nu avem nevoie de asta, nu ne trebuie.

~ raspuns la intrebarea strabunicii: „cu ce sa vin eu iarna cand e zapada, de la tara pana la oras?” era „cu gentutza”.. nu ma gandeam la „cu ce”-ul instrumental, referitor la mijloacele de transport, care contau prea putin pentru mine. zapada nu era un obstacol, ci o mare fericire.. de asta nu am inteles niciodata de ce oamenii mari se ingrijoreaza atunci cand incepe sa ninga.

~ despre copaci: ei sunt facuti ca sa incerc sa ma urc in ei.

~ despre mama: ea nu poate sta cu mine din cauza ca are un sef rau. mi-e dor de ea, insa stiu ca atunci cand ma gandesc la ea, se gandeste si ea la mine. de asta ma gandesc foarte des la ea.

~ despre chibrituri: sunt niste obiecte fascinante, se pot face si remoctzii din ele. imi place sa stau ore in sir sa le scot din cutie, unul cate unul, sa le asez de fiecare data altfel pe covor (nu lipseste din aranjament niciodata casutza facuta din 6 chibrituri) si sa le pun la loc in cutie, unu cate unul. si sa le scot din nou. nu am voie sa le aprind. de fapt nici nu stiu cum se face asta. imi place doar sa ma joc cu ele. sunt frumoase numai atunci cand nu au fost aprinse.

oamenii mari isi fac multe probleme. ei nu stiu sa se bucure intr-o secunda, nu stiu sa vada cum sclipeste zapada. nu vor sa aiba timp pentru lucrurile mici.. nu stiu sa se mai joace, nici sa mai inventeze. se imbraca toti intr-un fel de uniforma care se numeste „a fi adult”, o haina plina de banalitate.. copiii spun adesea „nu te lua dupa mine”, iar oamenii mari isi impun sa fie toti la fel.

explicatii pentru oamenii mari