Povestea de Aseara

Festa dell’Unita’ (link)
*[29 aug – 16 sept]..

* L’ Unita’ (link) = ziar istoric de stanga din Italia, care face mare petrecere, lunga de 2-3 saptamani, seara de seara, o data pe an, in fiecare oras al Italiei, adunand oameni care cred in aceleasi lucruri, curiosi, pierde-vara, mancaciosi, si-asa mai departe. Banii pe oice produs cumparat cred ca intra in fondurile partidului. Ma rog, nu comentez nimic, pentru ca nu despre asta voiam sa vorbesc.. voiam doar sa va lamuresc ce se intampla de fapt aseara, sa explic contextul.
.. oameni, oameni, peste tot, innebuniti sa VADA, misunand printre tarabe, mai mult din curiozitate decat din dorinta de a cumpara ceva, restaurante ad-hoc, sub panze mari de cort, cu mese si banci din lemn, in care tu scrii pe foaie ce vrei sa mananci, iti iei singur comanda, cum s-ar spune..
copii adormiti in brate la mama sau la tata, copii ceva mai mari, care vor de toate, sa li se cumpre, sa aiba, sa vada, sa guste, sa se joace..
copii facand baloane de sapun!!! m-am oprit sa ma uit la ei, si-am stat sa urmaresc zborul baloanelor.. mereu mi-au dat o stare nemaipomenita, baloanele de sapun sunt ceva fermecat!
oameni mari, razand ca niste copii..
oameni mancand, band, vorbind tare si dand din maini cu entuziasm, vorbind despre politica..
oameni curiosi, oameni obositi, tacuti, plictisiti, mergand dusi de valul de lume..
oameni inconjurati de familie si de prieteni, oameni veseli ca era sambata seara si puteau sa mearga mai tarziu la culcare..
oameni care munceau inca de dimineata in spatele scenei, sa puna totul pe picioare: corturile, tarabele, bucataria; oamenii din umbra, magicienii care fac curat, astfel incat oaspetii sa nu paseasca pe-un covor de gunoaie lasate de cei veniti inaintea lor..
oameni tineri, cu par negru si bocanci pana la genunchi, bucurandu-se de un mic concert rock al unui grup de studenti.. o fata cu breton taiat perfect drept, imbracata in negru, care nu se misca, nu se misca, statea teapana, infipta in fata scenei, vrajita de baterist.. basistul fara tricou e coleg de facultate cu mine.
oameni multi, multi, mergand fiecare in alta parte, animati de „vreau sa vad”-ul colectiv.. eram toti niste gura-casca foarte frumosi, cu ochi sclipitori si un fel de zambet pofticios.
in multime am zarit la un moment dat un om imbracat in ziare, cu un coif din ziar, cu fata pictata cu alb.. jucandu-se cu un balon alb. un Mim. balonul era al naibii de obraznic, nu reusea nici sa-l ridice, nici sa-l impinga, nici sa-l mute, se invartea in jurul balonului si se simtea zidit in mijlocul unei camere facuta din baloane.
balonul era mai multe baloane.
balonul facea glume, se ridica, se lipea de persoanele care treceau, se arunca vesel inspre copii..
si Mimul incerca sa il adune, sa il culeaga, sa il potoleasca.
am stat acolo si am ras ca un copil mic, vreun sfert de ora, si Mimul a inceput sa rada si el de rasul meu.
eram asa de fericita sa vad un om ca el acolo, in invalmaseala aceea, un om care vrea ca ceilalti sa zambeasca.
mi-a placut tare mult sa ma uit la el.
cand am plecat, mi-am dat seama ca balonul lui obraznic se lipise de spatele meu, si il tragea si pe el dupa mine, de vreo cativa metri.
aseara aveam cinci ani, cand l-am vazut pe Mim..
mi-am adus aminte de Balciul din Falticeni, cu luminile lui, cu masinutele, cu toti clovnii, loteriile nemaipomenite, unde toti castigau, nimeni nu pierdea, fiecare macar un cocosel de lut in care sa pui apa si sa sufli, si el sa scoata un tril nemaiauzit..
ciubuc, vata de zahar pe bat, inele de tabla, bratari si ochelari de soare din plastic, cu rame roz, si carora le cadeau lentilele dupa vreo jumatate de ora, coada la bilete pentru carusel, loz-in-plic, papagalul care trage lozul pentru tine, domnii imbracati extrem de colorat care urla peste multime incercand sa adune cat mai multi curiosi, dintre care poate vreunul chiar va cumpara ceva..
copii innebuniti sa vada tot ce misca, sa guste tot ce e de gustat, sa se urce in toate scaunele, sa „se dea in lantzuri”, in „parasute”, „la caluti”..
copii prafuiti pe genunchi si murdari pe la gura, care de ciocolata, care de un fel de suc la dozator..
copii care nu vor niciodata sa doarma, copii care ii obosesc pe bunici, pe tatici, si pe oricine s-ar incumeta sa ii duca la balci..
numai ei sunt neobositi.. si mai vor, inca o data, inca o data, si se tavalesc pe jos de disperare cand trebuie sa plece acasa, plang si tipa, bat din picior, sa se mai dea macar o data in umbrelutze..
si cand se mai dau inca o data incepe sa ii doara burta, sa le fie frig la genunchi, vad ca ceilalti copii au plecat deja acasa.. de-acolo de sus, din umbrelutze se vede cum unii deja au inceput sa inchida tarabele..
copilul vrea acasa, nu-i mai trebuie ciubuc, nici calushei, nici suc din ala extrem de verde, vrea in patucul lui, sa ii spuna mama o poveste si s
a-l adoarma.. si el sa viseze toata noaptea vartejul de lumini, de culori si de tipete din Balci..
ieri asa m-am simtit.. m-am bucurat ca atunci, am obosit ca atunci, intr-o secunda, asa cum se schimba copiii, trecand intr-un moment de la euforie la plictiseala, de la „mai vreau” la „nu mai pot”..
am avut cinci ani si toata noaptea am visat balonul cel alb al Mimului.. :)
Anunțuri
Povestea de Aseara