retragerea

Vorbeam asta noapte cu amanta lucruri tare frumoase.. despre timp si despre spatiu, despre raspunsurile tuturor dilemelor care sunt de gasit numai in noi insine, nicidecum in ceilalti sau in lucruri din exterior, vorbeam despre oameni, despre gandurile lor..
Multa vreme am avut senzatia ca traiesc doua vieti separate, definite de doua cuvinte: „aici” si „acolo”, delimitate temporal prin alte coduri „vacanta” si „restul anului”, si spatial distantate de circa 2000 km; multa vreme, adica 4 ani.. dupa care incep in sfarsit sa vad ca cele doua cuvinte nu inseamna nimic, si ca eu sunt eu oriunde m-as duce sa traiesc, nu conteaza pentru cat timp. Lipiciul din suflet nu e aderent in mod special locurilor, ci mai ales persoanelor pe care le las, le caut, le gasesc, le vad, sau (cel mai mult) NU le vad.
Imi spunea ca ar fi frumos ca maruntisurile din fiecare zi sa nu mai aiba atata putere asupra noastra incat sa ne alunge starea de liniste interioara, de „let it go” si „let it be”.. in spatele fiecarei zile traite ca piesa puzzle dintr-un mare Tot nu trebuie sa ne pierdem printre ganduri si lucruri urgente.
Oamenii nu sunt numai animale, dar animalul din jurul sufletului uita de scanteia divina pe care o are. Oamenii muncesc, isi fac „datoria”.. datorie fata de CINE? Ce voi duce cu mine din toate astea acolo unde merg? notele? proiectele? formulele? banii? lucrurile pe care mi-am permis sa le cumpar si cele dupa care am tanjit? nu cred. Si-atunci de ce fugim toti cu atata disperare dupa lucrurile mici? De ce ni se par indispensabile? De ce nu reusim sa oprim gandurile din cand in cand, si sa mergem intr-o.. retragere. Nu ma refer la izolare, la sihastrie. ci la o retragere din haosul asta impus de ritmul lumii, si pe care toti il respecta, orbi, frustratzi, nervosi, indepartandu-se tot mai mult de ceea ce de fapt conteaza.
 

Eu [*] vorbind cu Amanta [@]:

@ poate ca toate lucrurile astea nu sunt intamplatoare. poate astea sunt ca sa crestem noi. sa invatam ca si spatiul, ca si timpul, sunt lucruri relative. sa invatam ca tot universul porneste de fapt din noi. si ca toate astea sunt lucruri mici, daca stim cum sa le privim.
* eu mi-am dat seama ca fiind aici.. cu cat ma afund mai tare intr-o chestie cand incerc sa o rezolv cu atat ma limitez si ma inchid.. si ma iau paranoile.. si depresiile. bine, toate astea sub marele semn al faptului ca nu stiu exact where i belong.. unde e viatza mea de fapt.. nu ma simt atasata unor locuri, ci persoanelor.

@ el imi spune sa vad the big picture. sa nu ma pierd in detalii. astea sunt lucruri care trec. sunt teste mici, care ne ajuta sa crestem. si trebuie sa invatam si ca totul se leaga, nu-s separate. chiar daca par taaaaaaaaaaaaare diferitre. si trebuie numai sa deschizi ochii, ca sa vezi. ce simt io ca tre sa invat acum mai important e ca raspunsul la toate intrebarile vine din mine.
* asta incep si eu sa imi dau seama de la o vreme, exact ce spui tu.

@ adica nu mai trebuie sa cauti rezolvarea in exterior, ci in tine. chiar si atunci cand esti trista ca n-ai cu cine sa iesi acolo, chiar si atunci raspunsul e tot in tine. […] mi-a zis acum vreo doua zile ca oamenii au uitat sa vorbeasca cu sufletul lor, de asta se simt singuri….am uitat ca in primul rand ca putem sa vorbim cu Dumnezeu….si de asta cautam pe altii.. asa intelegi ce greu e de fapt sa te schimbi PE TINE. […] si e greu la inceput, dar ai momente in care simti niste lucruri, si primesti niste semne… si iti dai seama ca nimic nu SE INTAMPLA, ca totul asa trebuie sa fie si are un scop, totul se inlatuieste ca sa te ajute sa cresti.

* ma sperie sa ma gandesc.. pt ca inevitabil creierul se intreaba „and then what?”

@ ei, uite asta e cel mai greu….
* .. mintea se teme sa se gandeasca spre ce se indreapta.. se teme de ceea ce nu cunoaste.

@ ca trebuie sa iti invingi mintea si EGO-ul; cand invingi mintea, nu mai gandesti, ci SIMTI. nu mai esti limitat de ceea ce STII.
* asta era ideea din Alchimistul, cu „legenda personala”..

@ cand iti invingi EGO-ul, nu mai esti limitat la natura ta umana, animala, esti SINELE, care e scanteia divina din tine.. si atunci nu te mai intrebi „and then what?” pt ca ajungi sa stii ca esti o parte din esenta divina, si ajungi sa te abandonezi. nu te mai controleaza mintea, planurile.. ci lasi SA CURGA PRIN TINE ceea ce trebuie sa fie. […] da, deci astea sunt trairile la care incerc eu sa ajung. ideea e sa permanentizezi starile astea, sa nu mai vina si apoi sa plece. sa ramina acolo, cu tine, in interiorul tau.
* pai la mine vin si pleaca. se intampla in lumea reala, in viata de zi cu zi lucruri care le alunga si dezechilibreaza starile alea asa de frumoase.

@ sa nu te mai conditioneze „azi sunt singura” „azi sunt trista” „azi ploua”. si la mine inca e la fel, dar trebuie sa lucrez pt asta.
* eu uneori am senzatia ca nu pot sa fiu linistita si sa am senzatia aia de pace cand am atata lume stressata in jur.. cand trage de mine fiecare in alta parte: proiecte, telefoane, iesit, vorbit.. cand vin acasa si ma retrag in coltzul meu nu vreau sa mai ies.

@ sa fii tu in tine, dar fara sa te izolezi propriu zis.

* e ceva mai sus de lucrurile din fiecare zi . lucrurile care mi se pot intampla aici nu imi afecteaza ce simt pentru voi.

@ dar daca sunt lucruri care simti ca te coboara la loc, ca te rup de lucrurile astea, trebuie sa le le elimini, sa renunti la ele. si o sa vezi ca atunci cand in tine se schimba lucrurile, se schimba si in jurul tau. si nu o sa mai vina catre tine ce te supara, ce te distrage. e greu sa faci lucrurile astea, la unii ia mult timp, la altii mai putin, depinde cat suflet pui. dar trebuie sa ai rabdare, sa muncesti, sa te dedici. si prima data trebuie sa iti cureti mintea, asa cum te speli pe maini. sa reusesti sa renunti la tipare, la obiceiuri vechi, care nu-ti fac bine.

* sunt lucruri la care m-am gandit intr-un fel dintotdeauna, dar nu mi-am imag
inat ca cineva chiar incearca sa le sistematizeze, sa le explice.

@ eu de asta tin mult la tabere, pt ca atunci se concentreaza f tare toate lucrurile astea.

* dintotdeauna lucrurile facute in grup au fost cele mai eficiente pe plan spiritual.

retragerea