Titlu. „Bazele”.

adina olivia hutanu

Ia să mai scriu io o compunerică, fiindcă-i miercuri și miercurea îmi place să scriu compuneri.

Titlu. „Bazele”.

Cutărel Cutărescu a pus bazele curentului/instituției/mișcării tralala. Ce-mi place asta cu pusu’ bazelor. Mi-am zis: ia să mă duc io la arhitectură, să-nvăț cum se pun bazele. Zis și făcut.

Și de-atunci tot pun bază după bază și pe bază altă bază. Și cu toate bazele puse temeinic timp de zece ani în țările calde, m-am repatriat cu speranța fâlfâindu-mi în piept la gândul că mamă-mamă ce șmecherie autohtonă faină o să dezvolt io pe-aici, pornind de la bazele mele cele multe și bune.

Ajunsă la nava-mamă, m-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, de sus până jos și de jur împrejur și mi-am zis: băi, da’ ce mă fac eu cu toate bazele astea pe care le tot pun, că uite, e criză de meșteri, au plecat toți să pună țiglă pe acoperișuri în Olanda și nu s-au mai întors.

Nu se mai fabrică oameni cu poftă de lucru; în zilele noastre se (re)produc doar puțachi din ăștia cu iegări, bărbi lungi și ochelari cu rame groase. Ăștia știu de toate și nu fac nimic concret, nu-s buni la casa omului, se uită la bazele puse de alții, le fac o poză, măzgălesc pe deasupra ceva cu roz sau verde folosind un progrămel gratuit din telefonul lor deștept, o publică victorios pe instagram și pleacă mai departe să discute despre biciclete cu alți bărboși îmbrăcați în blugi mulați de gagici, cu trei numere mai mici.

Ajungem să ne căcăm în ele de baze, să fugim din provincie spre Capitala noastră cea plină de colaci în coadă, unde ne resemnăm mioritic într-o chirie pă centru și ne angajăm frumos la o oarecare corporație asiatică, să furnicărim enigmatici și cuminți în furnicarul multinațional la care a pus bazele Mahabharajabi Pinkpulashal.

Trăiască bazele. Salvați Roșia Motanu’.

Titlu. „Bazele”.