frica

Dragii mosului,

Imi suradea in imaginatie nu demult cuvantul “logodna” drept pas intermediar pana cand ne vom “aduna” pe undeva si vom putea locui impreuna. Imi imaginam ca ar cuprinde tot Binele, Frumosul, Toleranta, Speranta si alte cuvinte mari din aceeasi familie morala. Spun ca imi “suradea” si nu ca imi “surade”, pentru ca n-am avut ce face si m-am uitat pe site-urile unor respectabili slujitori ai Domnului, care au binevoit sa faca accesibile tuturor unele informatii care ar putea interesa eventualii logodnici / miri.

Am pentru acesti popi urmatoarele cuvinte: dragii mei, consider ca sunteti inca in evul mediu. Omenirea n-a evoluat pe plan spiritual se pare. Ma scuzati daca n-o sa accept ca, dupa definitiile voastre, sa-mi fie categorisita alegerea de a iubi un anumit om drept “curvie”. Observ ca textele voastre sunt scrise de OAMENI si ca sunt SECI si RIGIDE si n-au nici cea mai mica legatura cu spiritualitatea relatiei de iubire dintre doi oameni. Nu cred ca pe Dumnezeu il intereseaza daca in momentul in care doi oameni simt ca s-au “gasit” si ca vor sa isi petreaca viata impreuna, sunt sau nu virgini.

Nu fac polemica. Nu ma intereseaza sa fiu aprobata sau combatuta cu argumente solide. Fac doar un monolog.

Mai stiu si ca Dumnezeu, omniprezent si omnipotent fiind, e in stare sa aprecieze “calitatea” unei relatii dintre doi oameni, indiferent daca acestia s-au bagat sub fusta popii sa se spovedeasca sau nu. Cred ca Dumnezeu recunoaste BINELE acolo unde acesta exista, chiar daca n-a fost recunoscut in prealabil si de un popa. N-am nevoie sa-mi spuna popa ca Dumnezeu e la curent cu iubirea mea si ca mi-o aproba. N-am nevoie de texte scrise acum 1000 de ani care sa-mi spuna sa ma asez in biserica in stanga barbatului, pentru ca el e superior si eu tre sa-i fiu recunoscatoare ca si-a cedat o coasta, din care am fost plasmuita ulterior. Nu simt ca Dumnezeu are nevoie de genoflexiunile mele in fata unor picturi foarte frumoase expuse in biserica, pentru a pricepe ca il rog sa aiba grija de sanatatea si binele parintilor mei, in gand.

Credinta mea personala si regulile/ ritualurile voastre medievale n-au aproape NIMIC in comun din cate observ. V-as intreba care e SCOPUL institutiei numita Biserica? Scopul ei pe pamant, in ceea ce-i priveste pe muritorii de rand. Nu cumva e sa-i APROPIE unii de altii si pe toti impreuna de Credinta? Sa-i invete IERTAREA si TOLERANTA si sa-i ajute sa faca BINE si sa fie IN PACE cu ei insisi, cu cei din jur si cu Dumnezeu? Sa-i ajute sa inteleaga diferenta intre Bine si Rau prin folosirea MINTII si SUFLETULUI, si nu prin amenintari cu pedepse crancene? Pentru ca, sincer, din cate observ de 27 de ani incoace, rolul vostru pare sa fie de a RESPINGE oamenii, de a-i JUDECA, de a-i INDEPARTA de ceea ce inseamna SPIRITUAL.

Pe mine, una, m-ati pierdut din listele voastre ecumenice sau cum s-or mai fi chemand. Sunt credincioasa in altceva decat in barbosi burtosi care nu fac decat sa raspandeasca “frica lui Dumnezeu”. Nu cred ca pe Dumnezeu il intereseaza cate branza-oua-carne mancam si cand anume le mancam, ci mai degraba cati copii ucidem in Africa prin nepasarea noastra si prin setea de imbogatire; cred ca Dumnezeu e foarte, foarte departe de spaga, de industria de arme, de popi corupti, de politicieni, de mari corporatii sclavagiste. Nu-l simt pe Dumnezeu prezent in dimensiunea lumanarilor de logodna si nici in taxa de minim 500 de lei pentru acest “serviciu”, nu cred ca Dumnezeu n-ar pricepe ca am vrut sa ma apropii de institutia numita Biserica si m-am impiedicat de niste lucruri absurde, facute de om cica in “numele” lui Dumnezeu, dar totusi facute de om, cu minte de om. Nu cred ca Dumnezeu n-ar fi la curent cu sentimentele mele pentru omul pe care il iubesc la fel cum nu cred ca Dumnezeu are nevoie sa-i recit poezii scrise intr-un limbaj indescifrabil mie, ca sa-l fac sa inteleaga ca ii doresc mamei mele binele din tot sufletul.

NU CRED ca Dumnezeu vrea sa ne fie FRICA, ci cred ca vrea sa il iubim, sa ne acceptam si sa ne iubim si intre noi, sa ne solidarizam in scopul BINELUI. Biserica noastra reuseste sa-si ALUNGE oamenii, sa-i faca sa creada ca daca au gresit trebuie sa fie pedepsiti, pentru ca altfel nu vor intelege ca au facut rau. Ce mizerie! Intre a-ti parea rau ca ai gresit, pentru ca AI INTELES ca ai facut rau… si a te “pocai” deoarece te caci pe tine de frica pedepsei divine, o aleg pe prima.

NU DE FRICA, CI DE BUNA INTELEGERE, TREBUIE SA FIM OAMENI DECENTI CARE SE RESPECTA UNII PE ALTII SI CRED IN DUMNEZEU. NU CRED INTR-UN DUMNEZEU RAZBUNATOR CARE PANDESTE LA COLT PACATOSII  SI ABIA ASTEAPTA SA PEDEPSEASCA OAMENII CU SETE. Aia e ceva tipic omenesc: sa instituie sisteme bazate pe FRICA si sunt convinsa ca DUMNEZEU E DEPARTE DE ASA CEVA, prin urmare, paradoxal, departe de Biserica.

Cu infinit subiectivism,

eu.